Lady Sunshine

Neamuri de peste hotare, simtiti-mi lacrimile!

2010-05-17T00:30:00.004+03:00

Sunt curioasa... cate dintre neamurile care s-au prefacut ani de zile, cu o maiestrie numai de ei stiuta, ca ma iubesc, ca tin la mine, ca imi recunosc drepturile.... dar care ma barfeau pe la spate cu si mai mare maiestrie, care imi tradau orice mic secret, care faceau din tantar-armasar, dar in fata mea zambeau mieros- cate dintre ele ma ajuta acum la ananghie?
Oare la cate dintre ele se uita acum Tata Petrica din cer, la care i s-a alaturat poate si bunica, in semn de solidaritate, desi si-a dat seama ca a comis o nedreptate in ceasul 15... Unde e tata sa tune si sa fulgere peste fratii si surorile lui, sa planga si sa le spuna.... : eu am murit, dar in urma mea au ramas 2 copii. 2 copii fara nicio vina, ca voi serpii, cu siretlicurile voastre, si cu temperamentul vostru de barfitori, i-ati facut pe ei sa treaca prin niste clipe groaznice...prin niste momente urate... prin care nu credeau ca o sa treaca vreodata... sa prefere sa se roage ptr bunica lor de la departare, decat sa treaca prin satul, prin care odata zburdau, se jucau si imparteau aceleasi blide si linguri cu voi! Sa prefere sa se vorbeasca orice despre ei, decat sa se considere ca umbla numai dupa avere, cand Dumnezeu vede si stie ca nu-i asa! cum de, cel mai mic dintre cei 6 frati, care luat asa pe drept, avea drept la casa si pamant, daca a murit, nu mai are drept la nimic?

Cum de copiii lui nu au? Si nu e ptr ca vreau sa pun barabule sau curechi pe strat, sau sa-mi fac casa acolo, si de aia imi trebuie pamant! NU! Nu sunt ca Ioan al Glanetasului, din romanul cu acelasi nume! Nu sunt obsedata de pamant, si nici fratele meu nu este! Dar e o nebunie, si o ilegalitate ceea ce s-a facut cu noi...si daca as sta prin tribunale, as avea castig de drept, dar se merita sa lupt? Si cu cine....cu ei??? Care sunt in stare sa pacaleasca judecatorul cu zambetul pe buze, jurandu-se ca "sa le sece mainile" sau sa "ii trazneasca Dumnezeu" daca ei au indraznit sa faca ceva rau... Nu.... ce-i drept nici n-au facut: numai un fals in acte, sau au pacalit-o pe bunica sa semneze un act de vanzare-cumparare, in ideea ca noi , cei doi frati, vom primi bani pe pamantul cuvenit, vreo cateva hectare bune (am decizia de la Radauti acasa la Dorna). Mai exact, de cand eram noi mici si bunica noastra de-a dat pe noi, nepotii ei, in varsta de 2, respectiv 10 ani, in judecata!!!!..Dupa care si-a retras acuzatia, spunand ca ea nu a stiut exact, ca a fost dezinformata.... in fine...nu vreau sa patez memoria unui om minunat per ansamblu, un om care m-a crescut in fiecare vacanta de vara, si care a fost si este totusi, indiferent de situatiile ulterioare, bunica mea!

Dar cum ramane cu tatal meu??? De ce fratii si surorile lui, [cu execptia matusii Dora si a familiei ei], in special un frate cu tot familionul lui, ii pateaza memoria cu buna stiinta, in continuare? prim simplul fapt al dreptatii! Nu e nevoie sa speli un om batran la fund daca e bolnav, daca nu ai posibilitatea sa vii sa faci asta. Nu e nevoie sa il pupi in fund la figurat...Dumnezeu stie ca iubirea noastra fata de bunica a fost si este pura si vie, nu ca cei de prin ograda, care asteptau sa moara saraca batrana, ca sa mai puna mana pe ceva, sau pur si simplu pentru a o scoate din peisaj! Oameni in care crezi si carora le marturisesti secrete, idei, iubire... si care nu au bunul simt sa te anunte macar cu o zi inainte ca nu au chef sa iti vina la nunta, desi tu de-abia asteptai, cu sufletul pur, sincer, intalnirea cu ei. fara nici cea mai mica rea intentie! Desi iti spusesera de nenumarate ori, ca vor veni!

Tocmai pentru ca a fost si este iubire pura fata de tot ce -a fost bunica, fata de toata copilaria noastra pe acele melaguri, tocmai pentru ca o respectam pe ea si pe toti cei care macar au incercat sa ne inteleaga problema, tocmai de aceea preferam sa mergem acolo nestiuti de nimeni, sa punem lumanari la mormantul tatalui si al bunicii cu lacrimi in ochi, cu sinceritate, si cu sincera parere de rau fata de toata situatia! NU e nevoie sa ne vada tot satul, pentru a vorbi....ceea ce simtim noi e din suflet, curat si pur!

Nu mama noastra ne-a intors impotriva, asa cum se crede, ci din contra...doar sila si lehamitea de-a mai merge intr-o casa unde, in afara de barfe si un ranjet fals, nu e nimic. Nimic in sufletele oamenilor acelora, care isi fac case pe sudoarea bunicii si a mosului George...si poate chiar pe o parte din pamant care mi s-ar cuveni mie sau fratelui meu. Si de ce ar trebui sa ma simt vinovata ca imi cer dreptul? Oare de ce? Oare de ce ar trebui sa ma simt vinovata ca traiesc si eu pe lumea asta, ca oricare om? Ca si toti verisorii si verisoarele de prin strainatate, la care notiunea de criza presupune o masina de cateva zeci de mii de euro, o viloaca cu chirie, sau chiar casa proprie, o afacere buna, copii, servici si luxul aferent unui trai in strainatate?

Va invit cu drag si dor aici, dragi neamuri de la Radauti, plecati pe alte meleaguri! Simtiti gustul traiului romanesc! Cu o licenta luata, cu facultatea terminata, cu master cu plata de "n"-spe milioane pe an, cu lipsa unui serviciu, sau un serviciu la care inca nu ai carte de munca, pentru ca de abia te-ai incadrat, cu un apartament cu chirie, in care ai stat 6 luni, si in care peste 2 saptamani vei fi dat afara, ptr ca proprietarul isi vinde apartamentul!!! Iar tu nu ai bani!!! Decat daca iti vinzi masina, pe care nu poti lua f mult pe ea, ptr ca e din 2006... si iti mai trebuie cel putin 10.000 de euro, ca sa iti poti permite macar sa visezi sau sa te gandesti la o garsoniera de cumparat!

Sunt doar curioasa dragi neamuri? Unde ati disparut cu totii, cand am nevoie de un imprumut, macar? Nu mai indraznesc sa va cer partea mea si a lui frate-miu de bani, desi, daca as fi rautacioasa (si cred ca ar trebui sa fiu, la cate ni s-au facut, numai ca nu ma caracterizeaza!!), la cate a adus maica-mea la tara, si haine, si banuti, si mancare (se pare ca ati uitat...era buna o proasta care sa faca mancare in concediu, si sa aduca de toate) - macar de o parcela de pamant din pomat, si tot s-ar aduna!!!

Ma doare! Poate niciodata nu am avut atata curaj ca in seara asta sa spun ce simt! Dar ati comis o mare ilegalitate! M-ati chemat prin excursii care mai de care, ca sa scapati dupa aia de orice obligatie...ma faceti sa cred ca a fost doar un pretext murdar...si asa, am venit ca fraiera, punandu-mi sufletul pe tava, si considerandu-va ca fratii...desi poate nu aveam atatia bani ca voi, sa va aduc atatea cadouri... insa am facut tot ce am putut si din suflet...ca sa imi aud vorbe, dupa. Multumesc de bunatate!

Tocmai de aceea, de ce nu vreti un schimb de experienta? Sa-mi zambeasca si mie soarta macar odata! Atingeti-mi ochii si simtiti-mi lacrimile! Sunt sute de picaturi, zi de zi! Nu e de mine sau de fratele meu, e in primul rand nedreptatea fata de tatal nostru decedat - cea care doare. Acel act de la ai mei, care arata negru pe alb ca bunica nici nu l-a mai luat in considerare ca odrasla ei, ca si cum ar fi avut numai 5 copii, nu 6. ASTA DOARE! Vorbele goale, si promisiunile ca noi vom avea un ajutor ptr a porni in viata, ca vom fi ajutati cu banii de pe pamantul cuvenit- promisiuni care au fost doar vorbe de c***t pentru voi! Pentru ca apoi, vazandu-va toti mari proprietari asupra Voitinelului, sa uitati de unde ati plecat, sa uitati de promisiuni, sa va sustrageti toti de la orice obligatie sau indatorire, de parca numai bunica era vinovata, ca ea a luat decizia, dar voi iti fi fost niste sfinti, si noi nu stiam! Oooo! Cata nesimtire! Cate i-ati bagat in cap bunicii! Sau chiar daca nu, daca ne iubeati atat, pe cat va laudati ca o faceti, i-ati fi spus si ei ca nu procedeaza corect! V-ati fi pus o clipa in locul nostru, macar! Fara sa ne urati ca suntem de la oras! Ptr ca din contra dragi neamuri! POate acum ca traiti in mari metropole ale lumii, realizati si voi ca viata la oras nu -i deloc picnic! Adica deloc usoara! Nu poti iesi in spatele blocului, sa iti iei salata verde si ridichi de pe strat! Nu poti da cu un bolovan in copac si sa cada merele asa, la cheremul tau!

De aceea, cand imi aduca aminte ca eu, de fiecare data cand veneam inapoi acasa din vacanta, plangeam dupa voi! Mi-erati toti dragi, si va consideram mai ceva ca fratii! Ma gandeam cu frica uneori la voi...oare va e bine, oare aveti ce manca? Aveti unde pune capul sa dormiti? Se descurca bunica sa va creasca pe toti, in situatia care era atunci?
Unde e solidaritatea, dragi verisori, unchi, matusi? Nu va mai ajung casele si masinile? Asa-i ca atunci cand puneti capul pe perna seara, va ganditi cum o sa mai bagati o mobila in casa, sau o sa faceti vreo tranzactie cu o masina, sa va luati una mai buna si poate mai iefttina, ca deh, vremurile...criza.. Unde e solidaritatea? Sa va ganditi si voi la mine si la noi macar o clipa? Nu ca...popa Catalin are, ca nu-i asa! Numai el stie ce greutati are acum in familie, si daca nu ma credeti, sunati-l! Iar de mine, prefer sa nu mai vorbesc, ptr ca nu mai vreau sa ma plang! Ma podidesc acum lacrimile....durerea amintirii copilariei mele minunate la Voitinel, care se intrepatrunde cu durerea faptului ca neamurile nu-ti sunt neamuri pana la urma, ca fiecare e ptr el, si ca ii doare in fund de tine, si cu durerea ca nu stiu unde o sa stau peste cateva zile, si ca imi doresc sa am apartamentul meu ca nu stiu ce. Macar o garsoniera! Si nu sare nimeni sa ma imprumute macar! Nu am posibilitatea cumpararii unei garsoniere macar, iar banutii aceia pe care ni-i datorati ne-ar fi ajuta, pe fiecare din cei 2 frati, enorm! Dar nu stau in banii vostri, pentru ca voi face in asa fel incat sa ma descurc pe picioarele mele, alaturi de sotul meu!

Cert e ca tata Petrica, de acolo din cer nu poate face dreptate singur! Si e neindreptatit, ptr ca fiii lui sunt neindreptatiti....e trist, pentru ca unica lui fata nu are siguranta zilei de maine!.... Iar rudele ei sunt rude doar cu numele :( Asa cum probabil, au fost toata viatza....

PS: Tot respectul pentru matusa Dora, copiii si nepotzii ei...care simt ca sunt cu adevarat alaturi de noi, si nu de forma... eu cel putin asa simt si sper... m-ar durea sa stiu ca ar fi influentata negativ de toti oamenii aceia rai....:(

Anyway

2010-05-09T22:39:00.001+03:00

Anyway lyrics

You can spend your whole life buildin'
Somethin' from nothin'
One storm can come and blow it all away
Build it anyway

You can chase a dream
That seems so out of reach
And you know it might not ever come your way
Dream it anyway

[chorus]
God is great, but sometimes life ain't good
When I pray it doesn't always turn out like I think it should
But I do it anyway
I do it anyway

This worlds gone crazy and it's hard to believe
That tomorrow will be better than today
Believe it anyway
You can love someone with all your heart
For all the right reasons
An in a moment they can choose to walk away
love 'em anyway

[repeat chorus]

You can pour your soul out singing a song u believe in
but tomorrow they will forget you ever sang
Sing it anyway!

Yeah I sing,
I dream,
I love anyway!

Postare la care nu gasesc titlu, desi m-am straduit!!!

2010-05-08T23:01:00.000+03:00

Sunt lucruri care dor.
Atunci cand o familie pe care ai indragit-o mai mult decat orice este laudata numai odrasla originala, nu si cea..."adoptata". Cand se spune ca banii sunt doar ai odraslei, nu si a celui adoptat. Cand mana odraslei e mana buna de meserias, dar vocea celui adoptat mai trebuie lucrata.
Cand intr-o familie mai tinerica, cel mai mic nu are cum sa hotarasca cati bani merg la sertar si cati la buzunarul fiecaruia. De ce...nici acum nu stiu. Ca doar si el a adus bani in casa si ar putea avea acest drept si el. Dar da, cel mic nu poate sa glasuiasca, de teama ca cel mai mare sa nu se enerveze si sa nu faca scandal. Deci da. Nu exista comunicare, nu exista corectitudine din anumite puncte de vedere. Si e dureros.

E dureros sa vezi cum niste oameni in care ai crezut te dezamagesc pe zi ce trece, in special cei de sex masculin din familia de care vorbesc. Cum se lauda ca sunt cei mai tari, si nimeni nu spune ca nu sunt... dar cat e de dureros sa vezi ca o fac asa...en-gros, pur si simplu, fara pic de modestie. Nu am crescut asa... la noi s-a vorbit de toate in casa, si nu l-am vazut pe taica-miu o clipa batandu-se cu pumnul in piept ca cine-i el si a cui e el... cu toate ca sincer este unul dintre cei mai buni meseriasi in domeniul lui din tot orasul. Ma simt scarbita sincer...am venit acasa cu muzica tare in castile de la telefon, aproape plangand, simtindu-ma singura si a nimanui pur si simplu. Imi trebuia o lectie...? Trebuia sa asist la show-ul dat de cineva, cum ca el e cel mai tare din parcare, impreuna cu odrasla lui, iar noi restul suntem prosti? Pentru ca mai avea putin si asta spunea!

M-am saturat de concursul asta pe care eu nu l-am initiat, dar pe care vad ca unii tin mortis sa-l intretina...care e mai tare si mai ...bazat! Ma doare sufletul pentru o femeie care a chinuit ani de zile, cu zambetul pe buze, si nu stiu sincer daca as putea sau voi putea sa am rabdarea ei... sa ma las pe mine, sa fiu umila, de parca oamenii nu s-ar fi nascut egali, de parca ea e sclava si el e vezi Doamne, sef cu putere absoluta! NU E CINSTIT! Desi are si ea toanele ei, doar ea stie cum a trait, si chiar daca nu e o dama cu fitze de Bucuresti, e o femeie demna de tot respectul. Corecta, cu un suflet mare, nu falsa, nu plina de orgolii tampite si in niciun caz dornica de aplauze, laude ca unii de pe langa ea, care par sa se fi nascut numai pentru asta.

Ma intristeaza rautatea unora de a putea scoate un sunet despre felul in care am crescut , fie el cat de mic. Nu am crescut in cea mai tare familie, ca nu e nimeni perfect. Dar s-a comunicat totul, nu s-a mers pe orgolii prostesti, iar mama sau tata, chiar daca tineau fiecare la proprii parinti ca la ochii din cap, intelegeau totusi ca sunt casatoriti, ca viata e intre ei doi acum, si ca indiferent cat si cum ar gresi sotul sau sotia, trebuie sa tii in primul rand cu dreptatea, dar sa inclini totusi sa tii mereu cu cel cu care iti traiesti viata. Nu sa ii nesocotesti parintii celuilalt, sau sa nu fii la fel de atent si omenos cu ei, dar nici sa-ti denigrezi sotia sau sotul sau sa negi anumite defecte ale familiei din care provii -in fata partenerului, desi ele sunt vizibile mereu, si tu mai tare te faci de ras incercand sa bravezi. Sa dai c****ul cu parfum, cum s-ar spune.
Pentru ca asa si este. Vad ca asta e procedeul.
Stiu o gramada de lucruri care ma dor, si care pe oricine ar pune ganduri, si cu toate astea, daca inca mai sunt aici, inseamna ca totusi traiesc si eu prezentul asa cum pot. Tot invat. Si tot mai mult mi se face dor de momentele in care eram numai de-o schioapa, cu armonia si iubirea din familia mea, care ar putea fi preluata si de unii de langa mine, fara sa li se para ca fac nu stiu ce sacrificiu, sau sa creada ca ma dau eu mare cu familia mea. NU! Toti au familii frumoase, dar totul la mine e pana la lauda de sine fara motiv, prosteasca si anume facuta, rautatea, falsitatea, perfidia!!! Mai ales perfidia!!!

Ma tot consolez cu ideea ca neamurile ti le da Dumnezeu... si trebuie sa accepti si modul in care unii se lauda, fie ca au luat un pahar, fie ca nu, fie ca te fac sa te simti prost, si asta au vazut si cei prezenti, si au simtit-o si ei, si mi-au spus sa nu bag in seama... M-am simtit ca la circ, pentru ca s-ajung acasa, si sa ma intreb...oare cei de langa mine inteleg prin ce trec? Oare au spirit empatic? Oare incearca sa se transpuna o secunda in locul meu...sa mearga ei la anumite familii si sa inceapa aia un circ de prost gust? Si cand ajung acasa, nimeni sa nu-i bage in seama, sau sa le spuna macar o vorba buna. Nuuuu, am invatat ca asta-i genul de discutii pe care nu le pot avea cu cei dragi, din pacate. Refuza. Iti pun pumnu'n gura. Ei sunt perfecti. Iar tu taci, inghiti si SINCER, te imbolnavesti lent, dar sigur.

Noroc ca mai exista locuri unde poti sa scrii, fara sa te bage nimeni in seama, dar macar in speranta ca peste ani, cineva va da de postarea asta, scrisa cat se poate de vag, pentru ca nu vreau sa intru in detalii si sa dau de d**cu... sau sa supar pe cineva. Acel cineva ar trebui sa accepte ca nu e nici el perfect, ca ar trebui sa tina cu partenerul care chiar sufera dintr-un MOTIV REAL!!!
Si care chiar simte nevoia unui pup pe frunte de la tata Mitica, pentru ca aici, aici in locul in care ma aflu acum, realizez ca nu am pe NIMENI! Toti vor sa isi bata joc... sa se joace cu viata mea, sa obtina ceva de la mine.... si apoi, eventual, sa-mi dea cu piciorul fiindca, deh...nu o sa mai corespund...
Deja simt ca ma pierd eu pe mine... ca intru intr-o zona cu oameni cu o mentalitate nu tocmai sanatoasa, si chiar nu ma dau mare cand zic asta...luat la bani marunti...chiar nu este o mentalitate sanatoasa. Iar eu sunt blocata aici! In loc sa lasam viata unora din familie sa mearga pe fagasul ei, sa ii ajutam cu ce putem, dar sa nu-i lasam sa intervina nici macar cu un cuvant, pentru ca NU-S IN MASURA..., unii oameni tocmai de aia se lasa influentati.

In fine, doare doare doare... ca -s singura pur si simplu. Si n-am crezut ca va fi asa. Tocmai din partea celor dragi....

Tristete

2010-03-21T02:36:00.000+02:00

Stau si ma intreb...am gresit asa de tare in fata lui Dumnezeu? Si daca da, cu ce? Pricinuiesc lumii ( pentru aia care interpreteaza aiurea -nu e vba de voi!) -rau, doar prin faptul ca exist? Credeti-ma, nu as fi vrut sa ma nasc, nu eu am ales, am aterizat si eu aici, si incerc sa ma misc prin lumea asta... daca as putea, l-as scula pe tata din mormant, sa-l rog sa dea timpul cu 25 de ani inapoi si sa joace un fotbal pe platou, decat sa ma conceapa pe mine. Dar asta sunt... sunt ancorata in toata treaba asta numita viata, trebuie sa rezist. La toate rautatile, si la tot ce e mai rau din partea unor oameni de la care nu m-am asteptat o clipa.

E pentru prima oara cand urasc ca traiesc. Cu adevarat! Cand simt o singuratate si o instrainare mai apasatoare ca moartea insasi. Cand simt ca nu mai stiu in cine si daca sa cred. Cand in sfarsit cred ca e bine, se duce totul de rapa... si aflu ca de fapt, nu sunt iubita. De nimeni, asa cum simt ca merit. Si nu ma dau mare...nu merit marea cu sarea. Dar sunt un suflet de om, mai bun sau mai rau si ma doare sufletul asta bun sau rau al meu. Ma doare ca merg orbecaind pe strada si nu mai stiu care e rostul meu in viata. Pana ieri, am crezut ca am un rost...sunt data aici cu un scop...trebuie sa infaptuiesc ceva...speram chiar si maret. Insa azi nu mai cred. Cred ca am fost aruncata din greseala si trebuie sa suport consecintele...

Zig-zagul asta spiritual in care ma zbat, nu numai eu... nu face bine. Crezusem in sfarsit ca atunci cand unor oameni li se deschid inimile din nou, rabdarea este mai mare, asteptarile mai mici. M-am inselat. Si jur ca am incercat sa schimb chiar si chestii care poate nu trebuiau sa fie schimbate, pana la punctul in care poate nu as fi fost 100% eu, totul ca sa fie ok. Nimeni nu se poate schimba peste noapte, total, in bine!!!

In sinea mea, stiu ca sunt puternica, cu toate ca sunt vazuta invers, eventual si proasta si tot tacamul. Inca exista rani la nivel de psihic, si inca sunt slabita dpdv fizic... si e tot mai rau. Dar merg inainte. Cu tot cu tresaririle din toiul noptii. Sunt singura, si poate asa e cel mai bine. Decat sa cred ca sunt iubita de catre cei dragi, si sa descopar, din nou, ca ma amagesc de fiecare data. Ca totul e bine, atat timp cat tu respecti ce vor ceilalti. In momentul in care ai gresit, si ai dat-o in bara, ai fugit de la inima lor. Cat nu indrznesti sa interpetezi niciun gest al lor. Cat stai in tensiune si astepti momentul in care ei se hotarasc sa iit spuna si tie ce-i in capul lor, cum se simt si de ce... pentru ca traiesti intr-o casa de oameni si nu intr-o jungla, si te bazezi ca ceilalti, orice ar avea, sunt corecti, pe fata, si -ti spun. Fara sa creada ca interpretezi, fara sa creada ca e obligatoriu sa spuna, ci doar sa simta nevoia, cand o sa o simta, sa spuna, sau daca nu, sa anunte ca nu au chef de vorbit.

E clar ca gresesc.Ar trebui sa las..sa astept sa vad cu decurge toata treaba.. am incercat ani de zile...dar de cand ma stiu, asta e o chestie in care rabdarea nu ma tine. In care simt o tensiune, si parca nimic din ce fac nu mai iese ok, pentru ca ma gandesc la omul drag care nu e ok...si nu spune ce are. As da orice sa nu-mi mai pese dar nu pot. Si pentru ce'? Mie imi pasa de orice mic fleac si celorlalti nu le pasa ca eu ma consum. Doar ca am vrut sa evit chetsii de genul... cel de langa tine sa iti spuna ca nu are nimic..si dintr-o discutie oarecare sa se dea de gol ca de fapt s-a suparat pe tine pe o anumita chestie. Si tu sa o afli cine stie cand. Si sa te simti ca naiba ca nu ti-a zis atunci..ca poate intelesese total gresit situatia sau ideea sau ...ce-o fi fost.Poate sunt mai mult obisnuita cu raul decat cu binele, in ultima perioada, dar imi dau cuvantul ca de o vreme fac tot posibilul sa vad pozitivul din jurul meu.Si cu toate astea am momente cand revin la ceea ce m- a caracterizat 2 ani si nu o sa mai intru in detalii... Trebuiesc inlaturata total din peisaj?

Chiar nu se poate, ca alataieri de ex., cu binele?

Nu e nevoie de mila. Nu de asta am scris eu postul asta. Daca am supaarat pe cineva, imi pare rau, desi lor sigur nu le pare ca m-au facut sa ma sperii de tot si de toate. Reincepusem sa ma iubesc, si era din ce in ce mai bine. Reincepusem sa iubesc viata si oamenii dragi de langa mine. Acum nu e nevoie sa ma urati voi, ma urasc eu destul. Ma urasc ca nu am plecat in 2007 in State, la munca in studentie, si poate asa, nu mai stricam vietile niciunui roman.

Mi-e dor de acea inocenta de prin 2008. Incepeam sa o simt din nou...de ce sunt numai eu vinovata ca a disparut din nou? Vreau sa cred ca nu a fost totul o spoiala, pentru ca din partea mea nu a fost.
Ghiocelul din mine s-a ofilit iar:(

De primăvară....

2010-03-16T11:45:00.002+02:00

Astăzi mă învelesc cu spiritul schimbării. Mă îmbrac în culorile primăverii. Mă deghizez în floare și îmi deschid petalele moi și fragile, după o iarnă grea, în fața Măritului Soare...

Oare ce să-mi aleg să fiu azi? O lalea roz-pal, sau o brândușă proaspătă... ? Sau mai bine o frezie scăldată în rouă, sau de ce nu, o zambilă dulce? Sau poate...un ghiocel inocent?

Sunt ce floare vreau să fiu eu azi... Și mâine, și în toate zilele primăverii, îmi voi alege câte o floare pe care să o reprezint...

O să aștept Iepurașul cu Ouă Roșii în coș...

Am să pun grâu la încolțit într-un vas cu pământ, exact așa cum făceam ani la rândul, cu mama mea, acasă la Vatra Dornei...ținutul munților în care am crescut. Am să plasez un Bocănilă de ciocolată în mijlocul grâului, și-am să mă abțin să nu-l pap până de Paște.

Am să-mi fac mica mea grădină de primăvară, doar printr-un zâmbet. Și un pic mai multă încredere în mine, și în cei dragi. Și în viață.

Am s-o ud cu roua iubirii și cu lacrimi de fericire.

Și n-o să urmăresc special recolta. Ea va crește oricum, pentru că o primăvară bogată, în limbajul meu, înseamnă să fii bogat în suflet.

Primăvara din mine se chinuie mult. Se zbate să iasă la suprafață. Cu tot cu miresmele-i de flori, zumzet de albine și copaci în floare. Dar... simt peste mine vântul înnoirii... al revenirii la viață. Exact ca și vremea de afară... Cu foarte mare dificultate, și cu multe fluctuații de temperatură. Când Primăvara se chinuie să-și intre-n drepturi.

Am înțeles.... în mine e încă soare cu dinți. De aceea - ca în cele mai frumoase veri petrecute la bunica mea, în care vorbeam cu florile, inventam cântece, râdeam la soare întocmai lui Nică de la Humulești și adormeam la mijlocul zilei pe iarba moale și de -un verde viu - aleg să îmi aleg să fiu o floare în fiecare zi a primăverii 2010. Poate așa, voi topi puțin câte puțin, ce a mai rămas din gheață, și soarele cu dinți din mine.

M-am hotărât. Fiindcă sunt abia la început, astăzi sunt un ghiocel. Sau un clopoțel de primăvară. Fragil, mic, și un pic prăpădit. Nu suflați prea tare, că s-ar putea să mă rup. Când o sa cresc, o să devin pe rând, lalea, frezie, zambilă, narcisă, și tot așa, până o să ajung poate și eu ... o Floare a Soarelui.

Pentru toți cei care stau la coadă la "ghișeu" să aștepte o bucățică de Primăvară, vă transmit pe calea undelor wireless un Ghiocel, care să vă descrețească frunțile, și ceva ce simt că mă reprezintă în perioada asta:

Lângă bradul din Poiană,
S-a ivit un ghiocel.
Cu scufița pe-o sprânceană,
Slab și mic ca vai de el...

-Ghiocele, ce-i cu tine?
Zice bradu-ncremenit.
-Tu nu vezi ce viscol vine?
Și c-afară-i ger cumplit?

Aruncând priviri distante,
Micuțul zise pe loc:
-Eu am treburi importante!
Ce, crezi că stau să mă joc?

Soarele, zărind căpșorul,
Ivit din zăpada sură,
Și-a deschis radiatorul
Să-i dea la ăst mic căldură.

(Nu e originalul... am introdus ici-colo cuvinte, ca să egalizez ritmul, rima și măsura. Poezia originală o găsiți pe www.copilul.ro/poezie_Ghiocelul_1138.html)

Enjoy the spring!

Fly Away

2010-03-15T01:45:00.001+02:00

Cred ca, fara sa exagerez, asta este piesa dominanta a copilariei mele, in care ma regasesc mereu... si pe care mi-e mereu tot mai drag sa o ascult:)

We're gonna find a stairway to the shining stars tonight.
We close our eyes just you and I. We're gonna fly.
We're gonna fly through all the centuries and all the times.
And maybe we will find a paradise.

Fly away. Fly away.
We can fly away in a time machine.
Fly away. Fly away.
We can fly away in a time machine tonight.

We're gonna dream a hundred dreams.
A thousand fantasies. And our heartbeat is ringing in the air.
We're gonna meet the lovers - Romeo and Juliet.
And maybe for one night. We're gonna stay there.

Fly away. Fly away.
We can fly away in a time machine.
Fly away. Fly away.
We can fly away in a time machine tonight.

Vom gasi o scara catre stele stralucitoare, in aceasta noapte,
Inchidem ochii, doar tu si eu... vom zbura...
Vom zbura prin toate secolele si mileniile...
Si poate, asa... vom gasi un...Paradis.

Sa zburam...Sa zburam...
Putem zbura intr-o masina a timpului....
Sa zburam...sa zburam...
Putem zbura intr-o masina a timpului,
In aceasta noapte....

Vom visa o suta de vise,
O mie de fantezii...
Bataia inimilor noastre suna in aer...
O sa-i intalnim pe Romeo si Julieta...
Si poate, pentru o noapte, vom ramane langa ei...

Sa zburam...Sa zburam...
Putem zbura intr-o masina a timpului....
Sa zburam...sa zburam...
Putem zbura intr-o masina a timpului,
In aceasta noapte....

Otrava proprie-mi vieti in cautarea antidotului.

2010-03-05T09:50:00.002+02:00

All credits go to Ioana.

"Am invatat sa tac. Am fost invatata sa tac. Am fost nevoita sa tac. Am fost o persoana foarte vorbareata, nu m-as mai fi saturat de vorbit, de pus sufletul pe tava, sa incerc sa le arat tuturor cum sunt eu, sa-i fac sa ma inteleaga, doar-doar ma vor intelege mai bine si ma vor accepta mai usor asa cum sunt.

Dar am invatat sa tac, chiar daca vorbesc. Nu stiu daca intelegi. Sa tac, sa las de la mine. Sa ma intorc tot acasa, si tot la aceeasi masa sa mananc. Viata te invata. Oamenii te invata. Acum sunt rugata sa mai zic si eu ceva. Sunt rugata sa zambesc. Mi se reaminteste ca ca zambetul meu face sa rasara soarele. Facea. Zambetul meu? Eu? Zambet? Da. Candva radeam mult, radeam mult si natural. Acum zambesc de convenienta sau ca sa fac placere cuiva. Zambesc ironic cand as dori sa strang din dinti. Am uitat sa vorbesc, am uitat sa ma exprim, am uitat sa zambesc.

Erau primaveri in care eram fericita doar fiindca simteam mirosul ierbii. Erau veri in care eram fericita doar fiindca ardea soarele si miroaseau florile, sau fiindca nu mai trebuia sa ma trezesc cu noaptea in cap, fiind in vacanta. Erau toamne in care culegeam frunze uscate si le expuneam in casa, ca bibelou. Bibeloul naturii. Erau ierni in care ieseam cu saniuta, sau fara. Ma dadeam pe gheatza, si cadeam, si ma loveam, si sufeream, apoi ma laudam ca am cazut. Ca doar ma jucasem…

Acum anotimpurile sunt mereu la fel. Bate vantul de 2 sau de 3 ani in continuu, indiferent de anotimp. E soare si bate vantul, e frig si bate vantul. Noaptea e acalmie. Uneori e atat de calma noaptea incat am senzatia unei iminente furtuni in ziua ce urmeaza.

Si erau timpuri, ani si ani, trecuti, in care abia asteptam sa vina noaptea, sa rasara luna. Credeam ca luna e sora mea, sau stapana mea. Ma simteam o fiica a universului…acum abia astept sa vina noaptea pentru a-mi castiga dreptul la cele cateva ore de somn, niciodata suficient de odihnitor…

Ma intreb: oare e vina mea sau e vina altcuiva? A cuiva anume? E vina vietii, a lui Dumnezeu, a vreunei entitati mai presus de vointa omeneasca?

Oftez des…ma doare in piept adesea…dorm superficial…nu mai visez…sau daca visez, visez urat si cu niste chestii pe care in somn nici eu nu mi le explic... si ma trezesc tulburata si rusinata. Ma intreb uneori daca am vreo dorinta. Si sunt convinsa ca nu. E ciudat...am planuri de viitor, vreau o gramada de chestii sa fac, dar cand zic ca e bine, se intampla inevitabilul si realizez ca nu mai am nicio asteptare de la viata. Un singur lucru astept: iubire NECONDITIONATA, cu un realism adecvat, nu exagerat! si daca nu e iubire, atunci macar liniste. Sa fiu lasata in pace. Sa nu ma intrebe nimeni nimic.

Concediul ideal: eu cu mine, singura undeva, unde nu cunosc pe nimeni. O alta tara eventual unde nu stiu limba. Sa traiesc elementar. Aer, apa…sol…padure…soare…pat-dorm, strachina-mananc. Soare-traiesc. Apa-respir. Aer-ma incarc. Vant-ma inarmez.

Traiesc intre mine si un barbat. Traiesc intre viata mea si a unui barbat. Nu sunt nici eu, nu e nici el. Cred ca amandoi suntem undeva la mijloc. Pe mine am uitat sa ma mai iubesc, dimpotriva, m-am invatat sa ma urasc. Pe el, as vrea sa-l pot uri suficient ca sa nu-l mai pot iubi. Dar..nu-mi iese. Din contra.

Am un apartament superb, pe care nu mai simt ca il doresc. As vrea sa ma mut oriunde, altundeva, in orice conditii, oricat de mizere. In casa mea am, legal, cele mai mari drepturi. Dar nu am drept la cuvant. Si la liniste. Vreau sa stau in chirie, dar sa am acea liniste de la inceput.

Sunt o impostoare in propria viata. Ma insel singura. S-ar zice ca-mi fur singura caciula. Ma complac in situatii neintelese si care nu-mi fac placere. Accept orice ca sa nu refuz pe nimeni. Daca gresesc? Mai bine sa accept si sa vad despre ce e vorba. Decat sa dau cu piciorul la ceva ce poate fi bun. La urma urmei, nu vreau sa refuz pe nimeni, ca sa nu ranesc pe nimeni, sa nu iognesc pe nimeni. Dar pana la urma sfarsesc prin a face oricum mult rau. Mult mai mult decat as putea sa fac cu intentie. Oare tot ce ating eu moare? Oare e blestemul meu ca sa distrug tot ce iubesc? Sau sa fiu distrusa de cei ce ma iubesc…nu…aberez… Eu sunt otrava proprie-mi vieti. In cautarea antidotului. Asta ar trebui sa fie titulul scrisorii.

Sunt o fiinta polivalenta. Sunt buna la toate. Dar nu excelez in niciun domeniu. Vreau. Multe. Dar nu fac nimic. Vreau schimbare dar mi-e frica sa ma mai schimb, mi-e frica sa nu ma pierd de tot, pentru ca deja nu mai stiu cine sunt. Sunt altcineva pt fiecare. Sunt ce vrea fiecare sa fiu. Dar EU? EU CINE SUNT? Pentru mine ce sunt? Pentru mine ce fac?

Si din nou oftez.

Sarcastic.

Acid.

Ma simt ca o hemoragie pentru propriul organism.

Mi-e foame de viata. Mi-e foame de pasiune si tumult. Si totusi vreau liniste. Liniste si intuneric, liniste si lumina. Caldura. Caldura.

Vreau sa am familia mea, si o am. Dar mi-e frica de viata ce urmeaza. Inca nu mi-am trait copilaria, desi nu pot spune ca am avut o copilarie nefericita, ci din contra. Am fost cel mai fericit si ingirjit copil din toate punctele de vedere. Atat de mult, si cu atata dragoste, incat nu mi-am luat-o in cap, ci pur si simplu am refuzat sa mai cresc. Asa ca am ramas cu sechele pentru restul vietii. Vreau sa copilaresc, si mi-e frica sa imbatranesc. In tinerete eram certata ca nu stiu sa fiu copil, ca sunt prea matura. Acum sunt certata ca nu sunt suficient de matura, ca sunt un copil. Oare cate suflete am? Oare un suflet se poate imparti? Simt ca ma rup. Intre mine si restul. Sau intre ce sunt si ce vreau sa fiu. Ma rup, ma sfaram sub propria greutate. Ar trebui sa invat sa construiesc, si sa repar, sa tamaduiesc si sa alin, sa modelez si sa intaresc. Cate vieti intr-una?

Ce bine ar fi…daca as putea sa deschid geamul ca sa intre soarele…si sa intre in mine…sa simt caldura in vene, sub piele.

Degeaba ma iubesti daca nu stii sa mi-o arati, sa ma faci sa inteleg. Degeaba ma vrei, daca ma lasi sa plec. Degeaba ma tii, daca eu sunt departe. Vreau doar sa plang si sa rad, sa nu mai tac. Sa se aleaga. Una din variante. Sa nu mai fie cale de mijloc. Sa nu mai bajbai. Sa nu mai incerc, sa nu mai caut. Sa stiu. Sa vreau, sa am.

“Il vreau. Il voi avea. Il am si acum.”

Sec.

Mi-e ciuda ca scriu. Am uitat sa vorbesc. Dar daca nimeni nu ma asculta?! Unde am gresit? Unde gresesc mereu? De ce daruiesc atata? Mai am de dat?

Si mi-e dor sa lasi de la tine in momentele urate, cu acea puritate de la inceput. Sa ma faci sa vad unde gresesc, comportandu-te normal, si nu asa... Pentru ca asa, in felul asta, de acum, mi-e doar frica si lehamite de toti si de toate. Chiar nu simti un bob, un graunte de iubire pentru mine?
Mi-e dor sa te aud ascultandu-ma, zambind si atat. Fara dojana, fara sfaturi de om experimentat, ci doar un zambet si un sarut pe frunte.
Mi-e dor sa aud pe cineva vorbind. Mi-e dor sa ascult problemele cuiva. Candva lumea venea la mine sa-si spuna pasul si sa capete alinare si sfaturi. Acum nimeni nu mai vine la mine sa-mi vorbeasca.

"Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost." Octavian Paler - Desertul pentru totdeauna

Plang. Si plang. Si plang. De ce plang? Nu inteleg de ce plang. Poate din cauza ca nu am mai plans cu adevarat de cand eram copil. Imi e rusine. Imi lezeaza integritatea.

Si totusi vreau sa plang, sa ma descarc, sa ma curat. Ma purific. Imi e rusine cu mine, de mine. Plang pentru mine si din cauza mea. "

Pe tine ce te face fericit?

2010-02-22T19:52:00.003+02:00

Draga Andreea, nu m-am putut abtine:p

Tu chiar nu vezi ca fiecare zi incepe si se termina la fel pentru tine? Ca esti prins in cleiul acesta ucigas? Poate ti-e mai comod asa, in banalitate si rutina..sau poate tu astepti o zi anume cand totul se va schimba..poate iti proiectezi fericirea in ziua in care te vei angaja la firma mult visata..sau in ziua in care iti vei intalni "jumatatea"..ziua in care te vei casatori,si va aparea primul copil,apoi al doilea..Daca observi tu bine,fata de momentul in care te afli acum,acest viitor fericit e plin de responsabilitati..Atunci va trebui sa fii omul serios,punctual,rational, etc etc..Atunci vei depinde de un ceas, de un sef, de familie...

Acum nu depinzi de nimic..Nimeni nu intreaba de ce nu esti la 10 seara acasa, nimeni nu te tine 8 ore legat intr-un birou, si nu iti pui ceasul sa sune la 5 dimineata..Nu ai de platit facturi, de facut calcule, de reparat teava din baie sau de cumparat iaurt..Poate ca acum le face altul in locul tau,si tie practic nu iti revin prea multe griji..Ai de mers la scoala,dar si acolo stii sa te fofilezi si te duci doar daca nu ploua, nu ninge, si nu e cursul de la 8..ai de invatat in sesiune, dar si atunci te fofilezi..faci o ultima fortare pe ultima suta de metri si stii ca o sa iasa bine.. Ai de cheltuit rational banii pe care ti-i trimite mama,d ar stii ca daca se vor evapora prea repede,mama e acolo, gata sa te ajute..Bani care, de altfel, hai sa fim cinstiti, in mare parte, tot pe micile tale mofturi se duc,ca deh ,asta e..berea si clubul de final de saptamana sunt sfinte..la fel si pachetul zilnic de tigari, la fel si hainele de Kenvelo...Ce responsabilitati mai ai tu? A..poate ai un partener si poate,cam odata la 2-3 zile faci efortul de a-l scoate la o plimbare sau orice alta forma de socializare..sau efortul de a-l suna in fiecare zi pentru a mai face schimb de banalitati si amabilitati..Plus mesajele cu "pui, ma gandesc ma tine..te pup dulce, bla-bla"..

Cam asta ai tu de facut..sa te strecori printr-o facultate, sa supravietuiesti pe banii parintilor si sa intretii relatii sociale cat mai pline de "miez"...in fond, sa te distrezi pe cinste, ca, ce pana mea, odata are omul 20 de ani...
Deci..de ce ti-e atat de greu? de ce astepti momentul X si ziua Y pentru a fi fericit? De ce ti-e lene? De ce ti-a pierit cheful si interesul? De ce tu faci exact ce fac si eu si toti facem acelasi lucru? De ce daca e unul cu mai mult curaj, care se plimba prin ger la 2 noaptea de placere, si se rade in cap sau isi face parul roz sau se urca in primul tren si pleca unde vede cu ochii ..de ce il privim ca pe un ciudat? De ce eu ca femeie,la 20 si de ani, nu mai pot purta rucsacel cu iepuras pentru ca vai, e atat de ciudat si de copilaresc si de iesit in afara normelor morale a maselor mediocre? De ce daca as spune intr-o zi ca ies sa ma plimb pe o ploaie torentiala, mi-ai zice "esti nebuna, n-ai ce face"..de ce daca va zic ca vreau inca sa mai citesc Basme Nemuritoare veti avea un zambet in coltul gurii? De ce daca vreau sa plec maine dimineata sa vad marea si apoi sa vin inapoi cu primul tren, imi veti zice ca e o pierdere de timp si de bani si ca sunt nebuna? De ce daca m-as rade maine in cap sau m-as tunde periuta ma veti considera ciudata?

Dar nu despre asta era vorba..era vorba despre fericirea pe care nu suntem suficient de pregatiti sa ne-o asumam..doar ne-o imaginam, presupunem ca este undeva si ca ne asteapta pana o vom gasi intr-o zi..nu ne bucuram de lucrurile marunte, si tot ce e frumos in viata noastra, e luat de bun si de normal..azi,de exemplu am fost fericita cand am vazut pe net poze si filmulete cu niste catei tare draguti,pomeranieni..acum cateva zile,am fost tare fericita cand am vazutla un tiganas primii ghiocei de anul asta..am mai fost fericita cand am vazut la Albina un catelus de plus tare simpatic..dar tot nu cred ca e suficient..as vrea sa fiu fericita maine dimineata ca ma trezesc si ca toti cei dragi mie imi sunt alaturi, ca suntem vii si sanatosi cu totii, ca avem unde sta si ce manca..sa fiu fericita cand vad ceva dragut, cand aud o melodie care imi place, cand ma intalnesc cu o persoana draga....

Cum ar fi ca avem sufletul batatorit, si trebuie doar sa dam la o parte crusta aceea pentru a fi fericiti...Sa iesim din limitele lui 'e normal", "e bine", "asa se face"..Sa putem sa ne urmam orice instinct (atata vreme cat nu facem nimanui rau), orice pornire de a iesi din tipare..sa infruntam teama de a gresi, de a parea ciudati,de a fi altfel..
Sa facem ceea ce ne face cu adevarat fericiti...caci petru asta nu aavem nevoie, de multe ori nici de bani sau lucruri marete...

Pe tine ce te face fericit?
Ce te-ar face fericit dar ti-e teama sa incerci?
Ce te-ar face fericit dar ti-e teama sa incerci "de gura lumii"?
Ce ai fi putut incerca si iti pare rau ca n-ai facut?

In ciuda faptului ca e textul e scris la persoana I singular si la peroana a II-a, "Eul" de mai sus nu o reflecta in totalitate pe Catalina,desi in mare masura sunt gandurile ei, iar prin "Tu" nu ma refer la tine cel care intamplator sau nu imi citesti aberatiile..Ma refer la un oarecare "tu", o persoana reprezentativa speciei si generatiei din care facem parte..Orice asemanare cu tine ca persoana poate fi o coincidenta sau poate fi dovada faptului ca te-am incadrat bine intr-o categorie sociala..

...

2010-02-14T22:40:00.000+02:00

Why can't we be just happy? Without big ego...and selfishness? Don't you feel anything for me anymore? Am I anything to you at all?

Despre lucruri simple, greseli, orgoliu si Jennifer Lopez

2010-02-01T04:51:00.008+02:00

Despre lucrurile simple....transformate in prejudecati, probleme, certuri si ...nimic.

Jennifer Lopez included.

Ce au de a face toate una cu celalata, descoperi citind post-ul meu de azi.

Nu incerc sa o plagiez nicidecum pe Mihaela Radulescu, insa simt nevoia sa vorbesc despre lucrurile simple. Acele lucruri care par atat de lipsite de importanta, dar care pentru mine cel putin, sunt vitale in viata. Pe masura ce tastez litere, imi dau seama tot mai mult ca simt in sinea mea o detasare fata de tot ceea ce ma ranea pana acum. Vorbesc serios... sunt intr-un soi de "lasa-ma sa te las..." , intr-un fel de lene, dar nu propriu -zisa, nu lene din aceea fata de curatenia din casa. Ci mai degraba mi-e lene sa sufar. Mi-e scarba sa mai dau vreo importanta cuvintelor urate, amenintarilor, jignirilor. Mi-e pur si simplu lehamite sa-mi mai doresc sa fiu inteleasa, si nu doar considerata principalul vinovat al actiunilor celor din jurul meu. Sa fie de la zecile de pastile din ultimile doua luni? Pastile ba pentru raceala, ba pentru reumatism, etc samd... Dar e pentru prima data cand ceea ce urmeaza si vreau sa fac pe plan profesional intra pe locul I fata de orice alt plan. Sunt imuna, in rest, la orice altceva.

Tot se spune ca nu e bine ca intr-o relatie sa se caute vinovati. Si pot confirma asta. Asa cum zic si ceilalti, a cauta mereu vinovati, sau a da mereu vina pe una si aceeasi persoana mereu egal esuarea ,in timp, a relatiei. De ce? Pentru ca e logic, chiar daca numai unul ar fi vinovat mereu, frustrarea ca i-o spui de fiecare data nu-l va lasa nici pe cel mai puternic om de pe Terra sa isi revina sau sa se schimbe. Din contra, va acumula frustrari si umilinte, si va riposta la orice mic semn care ii arata lui ca armonia pe care si-o doreste se poate dezechilibra. Evident, un astfel de om mereu invinuit, pe drept sau pe nedrept (nu asta conteaza), nu poate avea o notiune a armoniei clara. Nu ii caut scuze unui astfel de om, dar el chiar nu poate avea o notiune clara de armonie si stabilitate. Asta pentru ca nici nu a vazut asa ceva, din moment ce i se tot reproseaza una-alta. De aceea, in mintea lui, incearca sa schimbe ceva, incearca sa proiecteze un soi de imagine a ceea ce ar putea sa insemne armonia in relatie. Si ii vin idei de comunicare, pentru ca el chiar isi doreste asta, idei de sinceritate totala si directa in relatie, idei de tandrete si iubire... Si poate, intr-o zi, asteapta sa ii dai vesti nu numai prin telefon, ci si acasa. Si evident, greseste, pentru ca daca partenerul are o zi mai proasta si nu simte nevoia sa vorbeasca acasa despre ce i s-a main intamplat la munca, ar trebui inteles. Perfect de acord. Dar cum ramane cu omul, a carui frustrari si dorinte de comunicare nu sunt inca bine stabilite, care nu ar trebui certat si considerat vinovat, mereu, chiar de-ar fi asa.

Greseli...despre lucruri simple.

Dar...nu e asa. Pentru ca oricat de perfecti am tinde sa fim, nu suntem. Si greselile apar. O simpla vorba spusa unui om, vorba spusa la nervi si pe care tu nu dai 2 bani cand o zici, il poate durea mai mult decat orice palma. Bineinteles, asta nu inseamna ca ideea principala e sa ii tragi palme sau sa te comporti violent. Apropo, niciodata nu am inteles oamenii astia. Cat de provocat ai fi, si cat de tare ti-ai pierde cumpatul, cand iubesti sau cand ti-e drag de cineva, cum ai putea sa te uiti in ochii lui si sa nu te doara ca ii dai o palma... indiferent cat de mult ar gresi...si mai ales sa stii ca e mai neajutorat decat tine, ca nu are puterea ta fizica...si ca emotional, il va afecta gestul mult, foarte mult timp... Prea multe cazuri la TV si nu vreau sa mai vorbesc despre asta.

Nu..perfectiune nu exista. Ca sa vii cu tupeu si sa spui ca nu gresesti niciodata, inseamna sa ai o doza mare de lipsa de bun simt, de ingamfare si ...de orgoliu. Da, orgoliul, acest dusman latent care zace in multi dintre noi, si care pune stapanire pe sufletul unor oameni, pana ii transforma in niste sclavi. Sclavi ai unei gandiri proaste. Cei mai multi oameni orgoliosi sunt cei care spun despre ei insisi ca nu sunt orgoliosi. Sunt atat de mandri si trufasi incat le este pur si simplu teama sa isi piarda din credibilitatea obtinuta...le este teama ca cineva sa vada si partea lor slaba. Le este teama, cu alte cuvinte, sa -si accepte propria conditie de om...aceea de a fi uman, in primul rand. Li se pare ca ei au descoperit Universul, ca ei au stabilit reguli si principii care nu pot fi incalcate de nimeni. Decat de ei insisi.

Bullshit! Ca sa spui ca omul care plange e slab, e cea mai mare dovada de orgoliu pe care o poti avea. Si de ce, ma rog, sa-mi ascund lacrimile? De ce ma fac lacrimile mai putin puternica? Nu! Oameni buni, incetati cu prejudecata asta cu plansul. Daca o femeie plange, se spune ca boceste. "Ca toata ziua asta stii sa faci...sa bocesti..." Sunt vorbe care dor, si iti rasuna in minte de fiecare data cand te emotioneaza ceva. De parca ti-e si frica sa mai plangi de fata cu omul de langa tine. De parca nu e uman sa versi lacrimi. De parca nu si el a plans cand s-a nascut, facand astfel dovada doctorilor, ca e viu si sanatos.

Inteleptul Osho, cu care nu sunt total de acord in privinta multor lucruri, are dreptate insa cand spune ca trebuie sa lasi mintea, sufletul si organismul sa isi urmeze cursul firesc. "Daca simti nevoia sa razi, razi din tot sufletul, daca simti nevoia sa plangi, plange din tot sufletul." Fara temeri, fara a tine cont de cine e langa tine... plansul e una dintre cele mai eficiente metode de a scapa de o incarcatura negativa...de ceva ce ai experimentat si te-a marcat profund. Adica arfi mai bine daca as tine in mine, si as izbucni pest luni sau ani... cand "ecoul" trairilor mele poate lua o turnura neasteptata? A se vedea cate cazuri de oameni care ajung sa se sinucida, sau sa ucida oameni dragi, pentru ca au fost mutilati psihic, prin aceea ca nu li s-a permis, sau au fost judecati ca fiind "lasi" sau "slabi" pentru ca plang.

Orgoliul, inamicul ascuns al sanatatii oricarui cuplu.

Cand pune stapanire pe om, il distruge lent. Il face sa creada ca numai el detine controlul, ca numai el stie tot, ca numai el poate hotari, ca numai el este perfect, si ceilalti sunt prosti. Atunci cand hotarasti sa iti unesti destinul cu al altcuiva, nu include si orgoliul in ecuatie. Pentru ca pur si simplu nu va merge. Nu are cum. A nu-l lasa pe celalalt sa se ocupe de lucrurile casnice, in sensul de a nu-i lasa putere de decizie de unul singur in unele chestiuni, inseamna privare totala de incredere. Inseamna a-l face sa simta ca nu valoreaza nimic. Nu e normal sa nu poti pune o perdea in casa pentru ca asa vrei, pentru ca esti femeie, si e logic ca tu sa te ocupi de asa ceva, nu barbatul, si el sa-ti spuna ca nu! ca la vara... nu e normal sa nu poti invita rude la tine, pentru ca el zice nu! ca nu vreau eu!!! - si sa te intrebi de ce oare se mira el ca nu are pe cine se baza, daca el insusi nu te lasa sa te comporti firesc, sa iei decizii firesc, normal, cautand TU solutii pentru ceea ce ti-ai propus, consultandu-te logic, cu EL, dar avand acea incredere din partea LUI ca stii ce faci. Si asta se intinde la multe "domenii". Nu vorbesc din proprie experienta, dar stiu multe fete care patesc asa. Asta nu e relatie normala. Se cheama DOMINARE, si mai devreme sau mai tarziu, cel dominat, care nu se poate desfasura normal, va decide sa ....decida de unul singur.

Orgoliu: nu admiti ca si tu gresesti, nu-ti ceri scuze, blamezi lacrimile, jignesti, dupa care nu vorbesti cu zilele....

Inainte de a lua decizii pripite, inainte de a fugi in bratele primului venit/primei venite, inainte de a da cu piciorul la ceva frumos, oamenii cu orgoliu (pe care nimeni nu-i uraste, nu are nimeni nimic cu ei, dar nici nu ii aclama pentru faptele savarsite din prea multa trufie) - ar trebui sa se gandeasca atat:

1. Nimeni nu le va spune in fata cat de prost gandesc ca sunt asa orgoliosi.
2. Majoritatea problemelor aparute in afara relatiei (adica oriunde altundeva, la servici, cu prietenii etc) vin tot din orgoliu si din neputinta de a lasa de la ei, de a ceda macar putin.
3. O parte din problemele din relatie isi au radacina adanc infipta in orgoliul lor. orgoliosii pot sta luni de zile fara sa-ti vorbeasca dupa o cearta, sau daca iti vor vorbi, iti vor vorbi in doi peri, ironic si zeflemist, pana isi revin. asta daca isi revin, ca la ei nu ai niciodata cum sa stii, daca nu cumva iti mai poarta ranchiuna undeva in suflet. de obicei iti poarta, si la orice ciondaneala vor avea grija sa iti aduca aminte cum i-ai suparat tu acum 7 luni si 1 zi, si cum le-ai suparat rudele si tot asa... ca sa nu-ti mai zic ca nu te vor invita niciodata la masa, nu vor mai imparti nicio bucata de portocala cu tine, dovedind ca sunt imaturi si incapabili sa comunice normal. cearta e cearta pana la urma, si nu trebuie bagata in aceeasi categorie cu ce mancam la masa, mancatul impreuna, etc.

Cea mai stringenta problema a orgoliosilor: nu isi vor cere niciodata scuze, adica ei nu pot fi umani si demni de a recunoaste fie si vina cea mai mica pe care o au. din contra, ei ii considera pe cei care admit ca mai gresesc si isi asuma vina - drept slabi. pe cand, cat de ridicol stim cu totii ca poate fi un om despre care tot stiu ca greseste la anumite faze, numai el/ea nu vrea sa recunoasca. incat, pana si ceilalti au renuntat sa ii mai reproseze cat de mult greseste prin a nu recunoaste cand greseste, astfel incat ii dau apa la moara sa devina si mai...orgolios. pana acum, la cele mai mari certuri, cu siguranta cel neorgolios grabeste impacarea, incepand primul sa vorbeasca, sa cheme la masa, sa inceapa o discutie sau orice...orgoliosii nu realizeaza catusi de putin ca daca se intampla sa aiba langa ei o persoana diametral opusa la faza cu orgoliul, adica ne-orgolioasa, pot rezolva orice problema mult mai usor, daca lasa din orgoliu si recunosc unde este vina lor..daca incearca frumos si tandru, sa arate celor ce au gresit ca au gresit, si ca de aceea ei, mai orgoliosi din fire, au reactionat mai urat. dar ca le pare rau, si vor incerca si ei pe viitor sa fie mai ok atunci cand sunt provocati, poate fara vointa celuilalt. si ar fi suficient. "celalalt" cu greseala, se va simti mult mai umilit si mai vinovat, in momentul in care te comporti frumos cu el cand greseste, si va actiona muult mai rau cand il vei starni prin jigniri si ofense.

"Chiar daca eu gresesc, stapaneste TU duhul blandetii. Imi va fi prea rusine ca sa mai repet greseala. Jigneste-ma si ironizeaza-ma odata, si creierul meu nu va mai putea functiona normal. E logic ca voi continua sa vorbesc, din cauza durerii provocate de modul in care-mi vorbesti..."

4. Orgoliosii sunt oamenii extremelor. cica nu exista gri, ci doar alb sau negru. tot ei sunt cei care recunosc ca traim vremuri grele, in care trebuie sa mai faci sacrificii si economii si tot felul de chestii ca sa iti fie mai bine. adica pana la urma, tot e vorba de gri. alb si negru sunt situatiile disperate, in care deciziile sunt de cele ai multe ori, iminente si riscante de-a dreptul. vremurile in care traim, nu ne lasa aceasta oportunitate de a trai ori ,alb ori negru. societatea in care traim, din pacate, te face sa cauti solutia de mijloc...sa impaci si familia, si serviciul etc samd. da, gri-ul nu e o situatie fericita, dar cel putin nu e o extrema riscanta, de care societatea de azi se fereste cat poate de mult, pentru ca nu are de unde sa-si asume extreme riscante. pur si simplu nu are cum.
5. Cel mai grav este sa lasi orgoliul sa-ti distruga relatia sau bazele familiei. sa te certi cu oricine care se ia, chiar si fara drept de tine, dar cand stii ca cearta cu ei, te va aduce iar intr-un stadiu in care trebuie sa o iei de la capat, cand si altii depind de tine, well...atunci e nasol. atunci inseamna ca nu ai depasit pragul de adolescenta, pubertate, sau in fine, 20 si un pic de ani, cand da...iti permiteai sa te iei cu oricine la harta si sa demonstrezi cine esti tu. dar de la o anumita varsta, intelepciunea ar trebui sa isi spuna cuvantul. in lumea asta vei cunoaste tot soiul de oameni, oricum o dai. unii mai destepti, de la care te vei grabi sa inveti, altii mai prosti, care te vor intrece fara o baza reala si te va durea. te va rani in orgoliu...si da, orice om are o doza mica de orgoliu. nu am zis ca nu. dar sa nu rezisti sa ai de-a face si cu oameni mai prosti ca tine, si sa-i accepti asa cum sunt, cand e atat de greu sa ai de-a face cu orice in zilele noastre...e pur si simplu... si dreptatea ta, dar si un pic de imaturitate si de orgoliu!
6. Sa spui ca un om normal nu are nicio grija pe lumea asta, e si mai mare orgoliu. asta pentru ca tu orgoliosule nu vrei niciodata sa arati ca ai si tu griji. de parca tu vii de pe alta planeta, unde e totul roz, bine si frumos. aa...dar cand sunt probleme care te privesc si pe tine, din egoism, incepi sa le reprosezi altora ca nu isi fac suficiente griji cu privire la acea problema, si ca o trateaza cu superficialitate. vaaai, cum s-a trezit dintr-odata spiritul de om realist, cu probleme de rezolvat in viata!

Repet..nu fac parte din persoanele care trec prin asa ceva...dar stiu cazuri si e foarte aiurea si frustrant...

Solutie de moment: daca nu -ti poti inlatura orgoliul, macar nu-l critica mereu pe cel de langa tine.

Nu stiu.. revin la problema mea... daca stii ca nu poti lasa de la tine, ca pur si simplu ti-e prea greu sa recunosti ca ai si tu o parte din vina ca se ajunge intr-un punct nasol, daca nu poti sa iti ceri scuze fata de sufletul unui om, care- de bine, de rau, te asteapta mereu cu aceeasi caldura cand deschizi usa, chiar daca nu totdeauna are "moaca" de om fericit, ( ideea e ca e mereu fericit ca ii esti suflet -pereche!) - macar taci si nu incepe sa te iei de chestii pe care le face omul de langa tine. ca nu ai pus aia bine, ca nu ai gandit corect, ca iarasi nu stiu ce... deci macar accepta-l asa cum e.

Exemplu de relatie fericita, nu de basme, nu ca in filme..ci normala.

Nu pot sa spun ca sunt fanul nr 1 al lui J.Lopez, dar cu siguranta am ajuns sa o admir enorm pentru ceea ce este. Se tot spunea prin reviste ca e o fitoasa. Din ce-am vazut in interviuri, filmari cu camera ascunsa pe la ea pe acasa, etc samd...nu e deloc asa. A pornit de foarte jos, a cunoscut si bunele si relele, e casatorita de peste 3 ani jumate si are 2 copii, si spune ca maternitatea a maturizat-o si mai mult. Intr-un interviu acordat revistei LATINA, la sectiunea "Cupid's Sweetheart", Jennifer Lopez se deschide in fata reporterului, isi recunoaste greselile din trecut, si povesteste cum decurge relatia sa cu Marc Anthony. Cu exemple...

(urmeaza traducerea in romana a articolului...ceea ce la 4 jumate dimineata e mai obositor, dar se merita!)

Reporter: Care este cea mai mare lectie despre iubire pe care ai invatat-o pana acum?
Jennifer Lopez: Poate ca e acel ceva despre care vad ca lumea nu vorbeste mai deloc, ceea ce ma surprinde. Si anume, faptul ca trebuie sa iti dai interesul, si sa "lucrezi" intr-o relatie, la fel de mult caum iti dai interesul si lucrezi in orice altceva. Ne concentram atat de mult pe cariera, si sunt intru totul de acord cu asta, dar trebuie sa "depui" o munca serioasa si pentru a-ti crea si , ulterior mentine un "parteneriat" si o casnicie solida. Nu e deloc usor, si cine reuseste sa aiba o casatorie de succes, merita o strangere solida de mana! Intr-o relatie/casnicie, trebuie sa cresti odata cu partenerul, trebuie sa te "mulezi", daca vrei, dupa el, si el dupa tine. Sunt o gramada de lucruri adunate intr-unul singur. Femeile trebuie sa-si gaseasca un echilibru, prin a se sustine singure si a nu-si pierde puterea individuala. Eu nu pot deveni dintr-odata "noi" - si cred ca femeile cam fac asta - devin dint-odata sotii, prietene....

R: Dar asta e destul de comun femeilor latine... sunt crescute sa devina oarecum supuse barbatilor cu care se casatoresc...
J.Lo: Da, suntem crescute astfel, si apropo, eu gasesc o bucurie in asta, dar pana la un punct. Dar nu sa vina sa-mi spuna: "Serveste-ma in acest moment cu mancare" sau " Fa-mi masaj la picioare, acum!" Trebuie sa ma aprecieze si sa aprecieze corect ideea de "supunere" a femeii. Unii barbati in ziua de azi nu prea stiu sa faca asta. Si ar trebui. Dar e si rolul nostru, al femeilor, sa le spunem barbatilor de langa noi: "Hey, totusi eu valorez ceva aici! Si fac tot ce fac pentru ca te iubesc! Recunoaste ca pot avea de unde alege, dar aleg sa fac asta!"

R: E cam greu sa "corectezi" din mers rutina si lucurile rele devenite obisnuinta.
J.Lo: Trebuie sa ai curajul sa-i spui: " Uite, asta nu e bine. Ma doare, si daca ma iubesti, nu mai fa asta!" Din pacate, nu toate rostim mesajul asta, sau, daca-l rostim, nu ajunge suficient la urechile celor la care ar trebui sa ajunga...Din pacate, un astfel de mesaj ajunge sa fie interpretat ca si cum te-ai plange de ceea ce-ti face - ceea ce e plictistor si nasol. Ideea e sa te iubesti pe tine insati intr-atat incat sa nu ajungi o victima. Sa nu ajungi acea femeie neapreciata si neiubita pe cat ar trebui! Pentru ca peste asa ceva, nu se trece chiar usor...

Relatia cu Marc - respect, admiratie si iubire...

R: Ce iti place cel mai mult la relatia ta cu Marc?

J.Lo: Totul e superb in casnicia noastra. In primul si in primul rand, ne iubim foarte mult. Cu adevarat si sincer ne iubim, nu e o iubire dintr-aceea copilareasca si superficiala, de moment. Intre noi exista un puternic sentiment de respect, admiratie si iubire. Noi chiar credem ca putem deveni, unul prin altul, oameni mai buni. Cred ca Marc ar fi de acord cu propozitia anterioara. De fapt, ne fortam unul pe altul sa devenim tot mai buni, si asa cred ca ar trebui sa fie in orice relatie. Nu ar trebui sa traiesti cu cineva care te face sa te simti mai putin valoros decat ceea ce esti!

R: E cam greu intr-o relatie, sa iti dai seama cand e bine sa "lucrezi" si cand e bine sa renunti. Privind in trecut, simti ca nu ti-ai dat toata silinta in relatiile pe care le-ai avut?
J.Lo: Da...e adevarat. Cred ca eram foarte concentrata pe ceea ce faceam la momentul respectiv. Si nici nimeni nu -ti spune ca trebuie sa te implici mai mult, daca vrei sa fie bine. Exista si o notiune a basmului, pe care tu o ai deja proiectata in minte, ceva de genul :"Ei, si daca n-o sa mearga, nu-i nimic, inseamna ca nu ne-a fost dat sa fim impreuna" [rade]...Dar nu-l gasesti pe Fat -Frumos din basme, unde totul e perfect - nu tu cearta, nu tu discutii in contradictoriu, sau pareri diferite. E ridicol, asa ceva nu exista! Ajuni, pana la urma, la un punct, cand iti spui : "Trebuie sa mai "lucrez" cu mine, si daca il iubesc cu adevarat chiar voi lucra la defectele mele, iar daca el mai iubeste cu adevarat pe mine, va lucra la ale lui.

-mai multe detalii despre J.Lo in revista www.latina.com.
-nu detin niciun drept de autor asupra textului...e doar traducere si atat.
-imi iubesc partenerul, desi nici noi nu suntem perfecti. undeva, stiu ca simte si el la fel ca mine....

Conexiuni de ...fier sau cum am.."sfeclit-o".

2010-01-20T13:37:00.008+02:00

Intr-o, sper, bine-meritata pauza, in care am incercat sa dau o raita pe afara si sa ma aerisesc, m-am trezit ca nu pot sa ies din casa din cauza unei ameteli stupide. Dragi concetateni, este prima oara in viata mea cand experimentez la un astfel de nivel, o anemie, ce parea pana acu cateva zile, o anemie simpla...o carenta de fier. Mesajul meu pentru voi este sa nu luati in deradere astfel de probleme de sanatate. Cand simtiti ca nu mai vedeti decat ceata in fata ochilor, cand stressul si rutina zilnica isi spun cuvantul, deconectati-va de la "aparatul cotidian". Pur si simplu, luati-va o "day off", cum zice americanul. Consumati zilnic un pahar de suc de sfecla, luat dimineata pe stomacul gol...am auzit ca face minuni si deja incerc si eu acest tratament. Nu-ti trece pe loc, dar e un leac sigur ce combate pana si leucemia si orice alt tip de cancer.

Eu am ajuns sa ma intreb unde e Catalina, fata aceea "isteata, puternica si hotarata" (dupa spusele mamei din Suceava)....Sunt factori si factori care te fac sa nu mai fi stapan pe tine si nu vreau sa intru in detalii....Tot acei factori sunt cei care iti determina lipsa de sanatate sau cel putin, anumite reactii anormale ale organismului. Mecanismul meu de aparare este dat peste cap si nu spun asta ca sa ma plang, ci spun asta ca sa vad postarea mea si peste cateva zile si tot sa lupt, sa lupt pana imi revin din toate punctele de vedere.

Nu credeam ca imi va fi greu. Si tocmai mi-a venit in minte o conexiune: cand eram o fata de fier...cand eram mai dura, si luam lucrurile mai simplu, dar luptam pentru ceea ce vroiam, cand imi mergea mintea repede si faceam conexiuni si ma combateam in idei cu altii, si imi sustineam ideile pe baze reale, cand traiam prezentul si nu ma lamentam de nimic, cand micile minciunele nu ma dureau si nici nu ma afectau, cand zambeam din toata inima si pentru toata lumea cu aceeasi vitalitate si gingasie - ei bine, atunci si sanatatea mea era de fier. O fata de fier cu o sanatate de fier. Atunci aveam si sufiecient fier in organism si nu aveam anemie. Am ajuns sa cred ca anemia se instaleaza la oamenii care isi pierd, treptat, increderea in ei insisi si apoi in intreaga lume. Atunci cand isi pierd esenta, si se complac in detalii multe si...nesemnificative. Atunci cand isi pierd....taria de caracter.

Intocmai "ametitilor" care mai asculta un Gutza la birt, mai scapa cate o snoava pe sub mustatile imbibate cu acool, si pentru care sintagma: "Viata-i scurta. Hai sa mai bem un paharel" este ghid in viata, intocmai asa, vin si eu cu o sintagma pentru anemici: "Hai sa mai bem cate un paharel de suc de sfecla!"

Cobaltz!

Autosugestie

2010-01-19T10:02:00.007+02:00

It's gonna be ok:) Everything's gonna be fine, right? Nothing is more beautiful than waking up beside your loved one, smiling at a new day! I am O.K. Never fearless of anything, never worried, never wondering why or how or when or what.... right?
Oh, God, who am I kidding?...

But well... you get to go through things at times, and you gotta be strong.

So...

It;s gonna be ok! Everything's gonna be fine! You're not being cheated on and lied to, you just had a bad day! You just woke up on the wrong side of the bed... You are loved and cared about! They're just not talking to you, because you upset them. Never mind the absence of caresses and love... for, in fact, you are the true magnet.

Remeber, Kate, everything is in your power. The magic is in yourself! Y.O.U.   A.R.E   O.K!

Now, back to work, ladies and gentlemen!

Kate

P.S: I think it's time to be myself and let go of theories. This is a song that I'be bumped in not to many seconds ago. I almost cried listening to the lyrics...So here it is.

I've run out of complicated theories
So now I'm taking back my words
and I'm preparing for the breakdown
Your t-shirt's lost its smell of you
And the bathroom's still a mess
Remind me why we decided
this was for the best...

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
Love..

I know the distance is a factor
But I stretch as often as I can
My goal's to reach
your hands any day now
Please don't blame me for trying
To fix this one last time
I have a hard time as it is

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love

Don't act like you don't know me
It's still me I never changed
I'll be here when you come back

And I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
love..

Traducere

Nu mai am teorii complicate
Asa ca imi retrag cuvintele
Si ma pregatesc pentru "cadere"...
Tricoul a piedut deja mirosul pielii tale
Si baia e inca o ruina.
Reaminteste-mi de ce am
decis ca asa era mai bine ptr noi...

Pentru ca mi-e dor de dragostea ta,
Mi-e dor de tine iubire,
Mi-e dor de tine iubire,
Mi-e dor de tine
Iubire....

Stiu ca distanta e un factor,
Dar ma "intind" pe cat de mult pot,
Scopul meu este sa iti ating
mainile cat mai curand....
Te rog nu ma invinui ca incerc
Sa repar situatia pentru o ultima data
Si-asa mi-e greu asa cum e...

Mi-e dor de tine, iubire
Mi-e dor de tine, iubire
Mi-e dor de tine, iubire

Nu pretinde ca nu ma cunosti
Sunt doar eu, aceea de la inceput
Voi fi aici cand te vei intoarce.

Si mi-e dor de dragostea ta,
Mi-e dor de tine, iubire
Mi-e dor de tine, iubire
Mi-e dor de tine, iubire
....

25

2010-01-13T12:53:00.000+02:00

Deja ma enerveaza sa scriu despre mine si trairile mele. Imi vine sa ies din casa, sa ma redescopar, sa-mi pese de mine si nu de ceilalti pentru care eu nu reprezint o prioritate. Pacat ca sentimentele frumoase se transforma treptat intr-un fel de parteneriat, pentru ca ajunge sa ne pese de intreg intai si nu de individ si apoi de intreg. Serios...unde mai e romantismul? Unde mai sunt soaptele frumoase? De ce inaintam cu totii intr-un soi de slalom fara finish? Ne tot lovim de criterii si prejudecati... ca daca asa fac familiile de cand se stiu, noi trebuie sa facem la fel. Ca daca X face asa, si noi am face bine sa facem la fel... Sunt ca un spectator de meci, care sta pe margine si observa fin ce se intampla in teren. Si ma intreb...de ce oamenii care au servici ajung sa gandeasca atat de...rigid de multe ori? De ce multi aduc cu sine acasa, si acea seriozitate a serviciului, acea masca de om mega responsabil care rezolva el de toate. Slava Domnului ca nu peste tot.

Cert e un singur lucru...oamenii peste 30 de ani au senzatia ca responsabilitatile lor devin atat de uriase daca au familie, incat uita sa mai poarte acea gingasie si inocenta in suflet. Uita cum erau la 25 de ani, de exemplu. Cand poate nu aveau deloc grija zilei de maine, asa ca ei nu ii inteleg deloc pe cei care, asta este, au 25 de ani si au deja o familie. Si care pana mai ieri erau de unii singuri, fara griji, fara probleme. Si care pana mai ieri puteau fi copilarosi si iubitori si dragastosi in voie. Acum, daca avem o familie, parca scrie undeva ca trebuie sa fim seriosi, mai apatici, mai reci. Oamenii de peste 30 de ani uita de multe ori ca nu e vina celui de 25 ca are o familie si ca nu se poate adapta atat de usor unor schimbari mai puternice in viata.

Si-am ramas fara idei. Mi-e foame, sete si am probleme de rezolvat. Cum ar fi sa -mi pese de mine mai mult. Bineinteles, poate cu mai multa responsabilitate fata de acum un an sau doi, dar cu acelasi copil in suflet.

Loneliness in two

2010-01-13T11:58:00.000+02:00

Imi iese la Quiz-ul de azi din Kudika cuplu romantic...ihi... realizez ca trebuie sa prepar breakfast-ul si sa fac niste lucruri care tin doar de mine. Inca odata imi dau seama ca omul este singur. Daca nu te ajuti tu singur, degeaba crezi ca vine nu stiu ce suflet drag sa te ajute... vine, dar nu ala care vrei tu. Incerc sa uit rautatile de azi-dimineata, pentru ca nu merita sa tin minte niste tampenii pe care unii oameni pot sa le scoata pe gura. Inca odata raman la concluzia ca nu merita nimeni si nimic sa imi stric eu sanatatea. Pana la urma, chiar asa e: cine minte, se minte pe el insusi, adevarul se afla ca asa e viata....bla bla bla... Si chiar: totul e bine, frumos, pentru ca asa vreau eu...Deja nepasarea unora, desi in prima instanta doare, devine un fel de obisnuinta. Si inca odata realizarea ca esti singur pe lumea asta, si ca singur iti faci bucuriile sau tristetile, si ca de fapt Nimeni, dar NIMENI nu e in realitate acolo cand ai nevoie! Sau e, dar la un moment dat se satura, si te lasa singur...ceea ce inseamna ca nu prea a tinut la sufletul tau...

Filozofie degeaba.

Am sa incerc sa mi aduc aminte ca gandirea pozitiva atrage dupa sine lucruri pozitive. Si daca stai cu mintea agatata ca cine stie ce, cine stie unde, cine stie cum.... nu trebuie sa te mire raceala si felul cel putin bizar al unora de a se comporta cu tine. Probabil tu i-ai adus in stadiul asta. Daca mai este ceva de salvat, se va salva... insa totul depinde de gandire... Asa ca deocamdata, cel putin, s-ar putea sa -mi merit singuratatea.

Puterea unui barbat

2010-01-09T15:57:00.002+02:00

Iata cateva cuvinte gasite de mine intr-o carte:) Este vorba despre puterea unui barbat:) Enjoy.

Puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care te imbratiseaza.
Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa le sopteasca.
Puterea unui barbat nu sta in multimea prietenilor, ci in cat de prieten stie sa fie cu copiii lui.
Puterea unui barbat nu sta în cât de mult este respectat la servici, ci în cât este de respectat acasa.
Puterea unui barbat nu sta în cât de puternic loveste, ci în cât de blând stie sa atinga.
Puterea unui barbat nu sta în parul de pe piept, ci în Inima... din pieptul sau.
Puterea unui barbat nu sta în numarul de femei care îl iubesc, ci în capacitatea de a fi loial unei singure femei.
Puterea unui barbat nu sta în greutatile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le poate duce.

God bless husbands:P :)

2010 - un act, niste ordine, un zambet si niste Jules Verne.

2010-01-06T14:46:00.002+02:00

Disclaimer: acest post va fi scris fara diacritice din motive tehnice, sau chiar din lene.

Mi-am propus pentru 2010 cel putin 3 planuri marete pentru sufletelul meu. Nu vreau sa cuceresc Romania cu vocea mea ( la care mai am de lucrat de ma doare capu'), dar sa cant acolo vreo 4-5 piese undeva, da. Nu mi-am propus sa vand in prima saptamana 40.000 de carti, precum Mihaela Radulescu, dar sa lansez un volumas cu niste poezii de mult apuse prin niste agende -da. Sa iau licenta, si asta e primul plan, care nu-mi da pace, si din cauza caruia nu am absolut nici cea mai marunta chemare sa invat la germana pentru examenul de maine.

Tot pentru sufletelul meu mi-am zis ca totusi "planuri marete" suna aiurea. Imi oblig mintea, sufletul si trupul la ceva ce nu pot sa stiu de pe acum daca duc la bun sfarsit, si asa ca tot la ideea de PREZENT raman. Insa, mi-am propus în schimb trei lucruri esențiale: să dorm normal (mai mult de 5 ore pe noapte, subliniez…noapte), să-mi disciplinez stilul de lucru (orice ar insemna asta ) și sa-mi pun finanțele la punct (sa fac ce-mi sta in putinta pentru asta). Acum, dacă cu finantele am emoții mari, cu celelalte două mari obiective lucrurile par a fi un pic mai roz.

Si am aflat de pe net, sfantu' net, pe care il dracuiesc cateodata de -i sare "has te me le"-ul si optiunea de "sarci" - ca nu e nevoie sa ai o agenda ca sa vezi cam cu stai cu banii, pe ce ii cheltui si cum poti sa te abtii un pic. E vorba de myCash.ro. Atent la detalii, acest soft iti genereaza categorii de incasari si cheltuieli. Iar pentru că e online, vezi de oriunde ce bani ai cheltuit și pe ce. Include un convertor valutar, o secțiune separata pentru evidenta imprumuturilor pe care le dai/faci, un calculator al economiilor din ultima luna. In plus, beneficiezi si de un soi de reminder pe care il poti programa singur, in cazul in care crezi că exista posibilitatea sa uiți de anumite plati. Mai mult, e un serviciu gratuit. Nu trebuie să downloadezi nimic, să instalezi nimic sau să plătești ceva. Trebuie doar să-ți faci un cont si gata.

Ehehei, ma bucur de existenta lui myCash, dar il rog sa-mi tina si mie un loc pana o sa am finantele necesare, ca sa-mi trebuiasca un astfel de soft. Deocamdata pentru mine 2010 se rezuma la o diploma, niste ordine in cap si in viata, si un zambet dimineata cand ma trezesc. A, era sa uit de cadoul de la husband-ul meu pentru Sf. Ioan. Cred ca nu e nimic mai important pentru sufletul meu decat sa simt un gest facut din inima, de a-mi readuce o parte din copilarie macar pe raft, daca nu si in inima. Colectia Jules Verne, o parte de pe la anticariat si o parte de la un ziar renumit in Romania. Si ce e cel mai frumos, este ca ziarul respectiv pastreaza coperta veche, cea pe care o stim cu totii la colectia Jules Verne. Deja am primele patru volume, si ma bucur ca un Prichindel. Daca as mai avea si "Baba Iarna intra-n sat", de la editura Ion Creanga de pe la un anticariat, as fi cred ca, cel mai fericit Prichindel!

God bless husbands:)

Si-am ramas pe loc....

2010-01-04T15:12:00.001+02:00

E interesant cateodata sa te intorci in trecut. Nu pentru a te regasi in tine, plin de nostalgie, ca ce-a fost, ce-ar fi putut fi, daca... . Nu. E interesant cataeodata sa te intorci in trecut, pentru a realiza cum sa traiesti cat mai frumos si bine cu putinta -prezentul.

Boon. Pana aici imi vei spune: "Pura filozofie, Cata. Baga fapte."
Stai asa. M-am dus in trecut. Mai exact, acum un an si 1 zi, adica pe 5 ianuarie 2009, cand filosofam de mama focului pe tema trairii prezentului. Si a importantei lui "acum" in detrimentul lui "atunci". Si cate si mai cate. Astazi, drag prieten, am tras linie ca la matematica in clasa a IV-a.

Dar nu stiu daca mi-a dat cu plus.

Am reusit sa imi inving teama de suferinta? ----------->Nu prea.
Am reusit sa fiu mai optimista?-----------------------> Asa si asa.
Am reusit sa am incredere in mine inainte de toate?---> Hmm...si da si nu.
Am reusit sa gandesc pozitiv? ------------------------>Nu prea.
Mi-am dus visele la indeplinire? ---------------------->Nu.
Am vorbit mai putin si actionat mai mult?-------------> Nu.
Am trait prezentul si am lasat trecutul deoparte? ------>Nope

Rezultatul final arata ca ma aflu in acelasi loc in care ma aflam si acum un an aproape pe vremea asta. Si simt cum se instaleaza iarasi o durere cu iz de panica si mustrari de constiinta. Ce ma fac? Am pierdut inca un an! Este exact asa cum spune C. "Nu, nu, nu, nu..." Cati an am de cand nu vad nimic pozitiv in jurul meu? Sa tot fie vreo cativa... Asa ca aici si acum si pe bune, simt nevoia stringenta de a-mi recupera acea fundita de optimism de care vorbeam intrr-un post anterior si sa o atasez bine de sufletul meu.

Faptul ca nu am facut mari progrese (si nu ma mandresc cu asta) o arata insusi textul pe care o sa -l atasez in urmatoarele randuri, text ce reprezinta primul meu post din ianuarie 2009, care poate fi adaptat cu succes pentru 2010. Tot ce pot baigui pe aici, singura prin camera, este ca vreau o schimbare si de data asta o vreau pe bune. Dar iata textul din ianuarie 2009, adapatat pentru ianuarie 2010.

E 4 ianuarie. 2010. Calendare inlocuite, garderobe schimbata (sau nu), burti pline... Cantarul readus in folosinta, si....prima zi de munca. De fiecare revelion, imi pun aceeasi dorinta: sa pot fi suficient de sanatoasa, trupeste si mental, ca sa ii pot face si pe cei din jurul meu fericiti, si daca se poate, sa fiu iubita pentru ceea ce sunt eu, asa cum sunt eu, cu tot cu piticii mei cei de toate zilele, ca, vorba aceea, "fiecare cu piticu' lui!" Nu gresesc cand spun ca, acum, facand o retrospectiva a ceea ce a fost 2009 in viata mea, realizez ca a fost un an plin de schimbari, plin de experiente, care ar trebui, cel putin sa ma fi invatat cate ceva despre cum sa traiesc. Daca anul trecut pe vremea asta, aveam cu totul alte ganduri pentru viitorul meu, cu totul alte persoane care ma inconjurau si respectiv, interesau, cu totul alt anturaj, alte vise si sperante, 4 ianuarie 2010 ma gaseste intr-o cu totul alta lumina. Asta dupa infinite momente de intuneric amestecat cu lumina, caderi si ridicari, calm si neliniste, fericire si nesiguranta. 2009 m-a marcat cu siguranta si va ramane, fie ca vreau eu sau nu, un punct de reper in viata mea. 2009 a pus punct. 2009 a redescoperit. 2009 a unit.

N-ai simitit niciodata ca totul va ramane la fel? Ca esti destinat unei vieti care sa se desfasoare intr-un fel, dar cu siguranta nu in felul acela in care ai fi dorit tu sa se desfasoare? Si apoi, peste noapte, totul ia o alta turnura? Ca si cum, aripa unui inger ti-ar fi atins crestetul intr-o noapte, in timp ce creatura cereasca isi croia drum catre altcineva... Poate ca, in graba sa, un inger m-a atins.

Poate ca trebuia sa tot invat lucruri, pana sa reusesc sa inteleg provocarea minunata numita VIATA. Poate ca filosofez prea mult pe marginea unui subiect dezbatut de sute si sute de ani, in conditiile in care IUBIREA nu prea pare sa mai prezinte importanta in aceasta societate care efectiv FUGE incontinuu. Spre ...? As vrea sa pot raspunde, dar nu pot. As vrea sa ma opresc fie si pentru o secunda, sa tin timpul in loc, dar nu observ altceva decat un glob in care toata lumea fuge, astfel incat sunt prinsa in goana asta nebuna care nu va duce nicaieri, asta e clar, indiferent de intentiile noastre. Din pacate, eu sunt una, ei 2 miliarde jumate, si cine sunt eu sa ma opun tuturor???

Vorbeam de 2009. Ah, poate daca m-as intoarce as sti cum sa-l retraiesc. Cum sa ma port, cum sa ma bucur de moment, cum sa nu-mi pese de trecut, dar insusi faptul ca vorbesc de 2009, arata ca inca mai exista in mine o umbra de tristete, o reminiscenta a constientizarii neputintei ...de fapt, nevointei [daca se poate spune asa], de a schimba totul in bine. Stii..ne plangem majoritatea ca: nu avem destui bani, ca partenerul/a nu ne mai arata atat de multa afectiune ca nu stiu cand, sau ca e mereu nervos/oasa si vorbeste urat, ca suntem din ce in ce mai obositi si dam vina pe oricine dar nu Doamne fereste si pe noi. Realizez insa, ca tot ce s-a intamplat rau sau bine in viata mea e...din cauza mea! Eu sunt cea care face diferenta...puterea sta in mine! Intelegi?

Am trecut prin suficiente experiente cat sa imi dau seama ca nu prea pot avea incredere in nimeni, ceea ce, evident, m-a speriat enorm si m-a marcat asa cum nu credeam. Inca mai am momente de neincredere. La care vreau sa renunt. E adevarat, ofer si simt nevoia de IUBIRE, dar ma simt iubita, si tocmai asta aduce 2010..fericirea de a te bucura de prezent, de a nu mai cauta surse de "inspiratie" [sinonim in acest caz cu "neplacere"] din trecut, alaturi de cel drag. Fostul meu coleg de servici pomeneste in fiecare dimineata doua cuvinte magice: atitudine pozitiva. La inceput noi ceilalti ne distram...ajunsese un fel de cliseu... dar redus la efectiv semnificatia celor doua cuvinte, iti poti da seama usor ca e tot ce trebuie pentru a avea o viata mai frumoasa. Pare greu, dar cu exercitiu, vei reusi. Asa cum exersez si eu acum, pana voi invata si va veni de la sine sa fiu fericita..pana voi reusi din nou sa vad in fiecare chestie marunta un motiv urias de bucurie. Pana voi reusi sa redevin Catalina, ca sa ma recunosc, si sa ma cunoasca in sfarsit si cine trebuie :)

Pana la urma...e 4 ianuarie. Un nou an. O noua zi. Un inceput, daca stii sa-l vezi ca atare, sa-l fructifici, sa te bucuri de el. 1 luna ma desparte de un eveniment important din viata mea .Il astept firesc, cu bucuria unui copil, doar sunt unul si voi ramane unul mereu. Viata pe Pamant curge in continuare si asta nu am hotarat-o eu. Diferenta e ca si eu fac parte din ea si am si eu un rol in hotararea asta...

Intr-un an care s-a incheiat si unul care a inceput cu stiri despre criza financiara mondiala, intr-un an in care se vorbeste cu spaima si suparare despre cum " va trebui sa strangem cureaua", totul pare pentru majoritatea trist, sumbru... Propun sa luam "strangerea" curelei asteia ca pe un lucru pozitiv. Poate asa ne vom indrepta atentia spre adevaratele valori ale vietii. Poate vilele, hainele de lux si masinile scumpe vor trece, macar si pentru cateva luni, pe locul 2. Poate iubirea va fi prima in top. Sau macar poate ne vom concentra putin mai mult pe sentimente si vom vrea sa intelegem ca, oricat de multi bani am avea, nu sunt banii cei care intretin mersul acestei planete, respectiv si viata mea si a ta, ci...sentimentele. Sentimentele bune, ar fi de preferat.

Vrem sau nu sa recunoastem, totul se invarte in jurul iubirii. De aceea iti propun sa asculti piesa care -mi aducea lacrimi in ochi..de fericire sau de nostalgie..nu mai stiu, in clasa a 8-a, cand am cumparat primul meu album Celine Dion, si priveam muntii Dornei de pe geam, cu piesa pe fundal. Where is the love...right here!

A Fine Frenzy

2009-12-12T21:19:00.001+02:00

Stay tuned...maine apare noua postare!:P O noua descoperire de-a mea pe plan artistic!!! O voce aparte si un stil inconfundabil!

Fundita mea de optimism

2009-12-04T00:29:00.007+02:00

3 decembrie. 3 lucruri rezolvate. 3 intamplari care mi-au schimbat, intr-un oaresce fel, viata. Nu intotdeauna pornesti din casa gandindu-te la cate ai de rezolvat din clipa in care ai rasucit ultima oara cheia in butuc si ai coborat in graba pe scari, pentru ca liftul se incapatana sa coboare pana la tine. Din unghiul din care vad eu lucrurile acum, un unghi sper, putin mai obtuz, in sensul de mai larg, decat cel in care ma aflam pana mai nu demult (adica ieri), lucrurile stateau cam asa: ieseam din casa cu vreo maxim 3 scopuri precise: fie sa cumpar ceva de la supermarket, fie sa duc gunoiul, fie sa merg la Iasi intr-un bussiness cu iz de facultate. Asa ca e clar ca daca ma trezesc de dimineata, cam stiu unde ma duc si ce am de facut. Nu. Azi nu. Azi am plecat pentru prima data dupa fooarte mult timp, lasandu-mi karma sa decida. Doar zambind si purtand, in sfarsit, fundita mea de optimism, de mult uitata prin sertarele unui dulap neexploatat de proprietar la capacitate maxima: sufletul meu. Daca te incapatanezi sa crezi cu adevarat, fundita aceea de un roz bombon copilaresc poate capata puteri magice. Te poate purta pe carari nebanuite de fericire, si poate trezi copilaria din tine. Daca vrei sa intelegi mai bine ce spun, doar priveste martisoarele traditionale romanesti. Sunt sigura ca acolo vezi o fundita alb cu rosu si o copilita sau un baietel care atarna de ea. Iata ca, in plin decembrie, eu ma simt un Martisor. Mos Craciun deja isi pregateste sacul cu bunatati, iar eu ce fac? Ma declar un martisor, in parul caruia adie vant de primavara, cu miresme de frezie si ghiocei, lacramioare si zambile. Si uite asa am ajuns eu azi dimineata la Iasi. Zburand pe fundita mea de optimism. Nevizualizand maxi -taxi in care ma aflam si viteza aferenta ( mi-e frica de maxi taxi si daca merge cu 30 la ora). Nemaigandindu-ma ca aveam o problema extrem de stringenta de rezolvat pana aveam sa ma intorc. Tin sa precizez, insa, ca decolarea mea cu fundita nu se datoreaza nicicum vreunei lipse de interes fata de ceea ce sunt si ce fac. Nu e o plictiseala dintr-aceea nebanuit de periculoasa. Nu e un "screw them all" sau vreo bagare de picioare. E doar ...

...(au trecut 2 minute de cand am scris "e doar"). Un scriitor de vaza, oricare ar fi el, ar fi zis pana acum "fuck" macar odata si ar fi simtit ca ori are o pana de idei, ceea ce l-ar putea rani in orgoliu-i de best-seller-ist, ori ar simti ca imbatraneste si ca pericolu-i pandeste cariera. Nu si la mine. Tata a zis pe patul de moarte ca voi fi scriitoare. Si inca nu una de prin targ, ci una renumita. Daca Dumnezeu l-a auzit, atunci eu voi continua ideea inceputa anterior, fara sa mai astept o secunda in plus. Asadar, e doar... iubire. Iubirea in toate formele pe care le poate lua, si in toate comportamentele pe care le poate manifesta. Iubirea si dorul. Dorul asta innecacios de a intoarce in tine, de a-ti recladi spiritul cu o temelie care sa reziste si iernilor sufletului tau. E poate dorul asta care mi l-a scos in cale pe...Costica. Si da, orice om care ma cunoaste va spune: "Draga de ea. Cum ii multumeste ea sotului ei ca a aparut in viata ei.." Si da, i-as da foarte mare dreptate, i-as spune aproape ca a ghicit. Sotul meu este omul fara care nu m-as simti completa. El este yang-ul de care yin-ul din mine nu se poate dezlipi, oricat incearca altii, si sa nu credeti ca nimeni nu incearca. El este personajul acela de basm pe care-l desenam pe ultima foaie a caietului in ora de "Citire", in clasa a 2-a. Proiectia unui Print, doar ca nu adus de vreo vrajitoare buna, ci de insasi Zana...Karma. Stii? Fiecare om cu care te intalnesti in viata, si cu care duci o poveste de iubire, fie de 6 ani tacuti, secreti, minunati, dar fermi in sentimente, fie de 3 ani plini de sentimente minunate, cu intamplari de care-ti vei aduce aminte peste ani - sunt intalniri faurite de Zana asta pe care cam toti o blestemam in ultima perioada. Ea ne stie datoriile ( si cine a citit "Secretul" stie foarte bine ce spun), asa ca ne intalnim in viata si traim momente importante doar cu oamenii cu care suntem meniti sa impartasim ceva. Sa ne lasam amprenta intr-un fel anume, doar al nostru, asupra sufletelor celor cu care venim in contact pentru o mai lunga sau mai scurta perioada de timp, si apoi sa ne rupem sufletul de langa al lui/ei, sa ne doara ruptura, sa ne vindecam la sectia de "re-animare", adica in propria camera, cu lacrimi de dor, dar sa continuam (desi nici noi nu stim atunci de ce si prin ce forta putem) -drumul spre viata. Si apoi vine big bang-ul...cand tot universul tau interior explodeaza si se reface in mici planete, meteoriti, stele si comete. Abia atunci, se creeaza in infinitul din tine Sistemul Solar. Abia atunci simti mana Karmei, ca o mana calda de mama care ia si strange, care face din dezordine - curatenie deplina, care strange lucrurile impreuna ca un magnet. Prea multe coincidente. Prea multe insiruiri de cifre, ecuatii, formule si operatii care dau cu plus. De aceea, nimic pe lume nu e intamplator. De aceea, astazi l-am intalnit pe Costica. Si da, nu e sotul meu. Si da, stiu ca nu este gelos pentru ca are ceea ce multi barbati nu au, ceva ce de curand am reinvatat, tot datorita lui, ca exista: incredere!

Fundita care ma transporta intr-o lume perfecta, nu m-a parasit nici in maxi taxi. Doar ca m-a adus langa un om de la care soarta a vrut sa invat, sau sa reinvat mai bine zis, multe azi. Consider experienta mea de azi din maxi taxi ca pe unul din cele 3 intamplari despre care vorbeam la inceputul postarii. Celelalte doua tin de cat de increzatoare pot fi in mine, atunci cand vreau. De femeia din mine care s-a trezit cam tarziu, pentru ca a adormit un an jumatate pe un pat cu doua saltele: una de la firma Neincrederea, si una de la compania Lenea. Le-am rezolvat, pentru ca puteam sa le rezolv.

Nu mi-a placut niciodata sa initiez asa din senin o conversatie, doar ca sa imi treaca timpul, decat daca simteam ceva in privirea omului de langa mine, sau in mimica si comportamentul lui ca e un om suficient de normal incat sa poarte o conversatie placuta, in care sa nu incep sa dau extrem de multe detalii despre viata mea. Culmea, desi sunt prietenoasa, si sfarsesc mai mereu prin a zice cate si mai cate si a ma imprieteni cu toti cei cu care ma cunosc intr-un mijloc de transport in comun. Cu Costica nu am vorbit pana la Pascani. Un om simplu, muncit, care tinea telefonul in mana ca pe Dumnezeu. La prima vedere ( daca nu-i zareai si ochii tristi), puteai jura ca e un pusti care astepta un bip de la gagica-sa. Dar cred ca, si e prima oara cand zic asta, nu am mai auzit pe nimeni, in afara de sotul meu, soptind la telefon cu atata candoare amestecata cu respect si grija "pui" unei femei. La telefon se auzea ceea ce aveam sa mi dau seama mai tarziu ca era sotia, si un copilas plangand in hohote. Din ce se auzea, fiind langa mine, si telefonul avand volumul la maxim probabil, am dedus ca era vorba de sotia sa aflata cu baietelul la spital in Iasi. Costica avea sa-mi confirme asta mai tarziu, in timpul calatoriei. Eu l-am abordat. Asa cum am zis, nu imi place sa ma bag in seama. Nu-mi place sa caut motive sa vorbesc (poate doar in intimitatea familiei mele, mai fac si din astea...de obicei, cand vreau sa ma alint, si vreau cam des :p). Dar cand e vorba de un copil, pur si simplu...nu pot. Nu pot sa stau nepasatoare. Nu pot sa ma fac ca nu aud. Pentru mine, si indraznesc sa spun ca pentru noi toti, un copil ar trebui sa semnifice tot ce e mai pur si mai frumos pe lumea asta. De aceea nu m-am abtinut sa nu-l intreb ce se intampla, si de ce copilul lui plange asa de tare la telefon. Asa am aflat ca micutul de 3 ani trecuse printr-o operatie grea la corzile vocale, si ca plangea de durere, de frica de durere, si de dor de tata. Cu o mama casnica, si cu tatal in somaj, cu 500 RON pe luna si cu slabe sanse sa gaseasca ceva de lucru, m-am intrebat in sinea mea care sunt sansele reale ale acestui copil? M-a intrerupt din gandire Costica. A inceput sa vorbeasca trist despre sistemul medical prost din Romania, in comparatie cu cel de oriunde in strainatate. "-Aici daca nu dai, nici nu se uita la tine, te lasa sa mori", l-am surprins zicand, dand din cap aproape ironic si privind in gol pe geam, spre un punct doar de el stiut. "Cand lucram in Spania era diferit, dar acum [lasa capul in jos], acum...tot la romani ajungi sa lucrezi si acolo, deci va dati seama...." Asa a inceput o discutie despre tot ce se intampla in tara noastra de cativa ani buni incoace, despre cum se auto-distrug generatiile, despre bani, scoli de soferi si iubire. Adica despre viata in sine. Poate trebuia sa mai vorbesc cu un barbat, nu numai cu al meu, care-si bate gura de un an jumate cu, de cele mai multe ori, rabdare despre viata in cuplu. Si in discutia mea cu el nu am dat din casa, pentru ca nu imi place sa fac asta. Dar e interesant sa auzi ca atat un barbat eleborat, educat si cu o experienta de peste 10 ani intr-un domeniu frumos, interesant si incitant, dar si un om simplu, muncit, pentru care 600 RON si 10 bonuri de masa inseamna foarte mult - gandesc la fel cand vine vorba de incredere si iubire. Si nu ma mira. Dar decretez astazi mai mult ca in orice alta zi: barbatii vor incredere. O vor pe Ea. Ea - femeia Lui. Femeia care poate lua mii de forme, dar care stie, in primul rand, ce valoreaza ea pentru ea insasi. Femeia Cameleon, care desi este fortata de societate sa se deghizeze zilnic in alte culori si nuante, este mereu aceesi Madona de care se indragosteste over and over again seara cand o priveste inainte de a adormi. Femeia sensibila, dar puternica. Gingasa, dar hotarata. Inocenta, dar sexy. Desigur, nu acestea au fost cuvintele lui Costica folosite pentru a explica frumusetea unei relatii, a unei casnicii. Dar a fost interesant si coplesitor sa urmaresc si sa invat cate ceva din experienta unui om care nu cauta cuvinte pompoase ca sa descrie iubirea, asa cum as fi fost tentata eu sa fac, poate. Un om care foloseste atat de putine cuvinte pentru a exprima ceva atat de complex, si totusi reuseste sa redea pe de-a intregul ideea de cuplu, de experienta din care se poate invata pe mai departe, de frumusetea traiului in doi, de miracol si magie, de respect si tandrete. Am mai vorbit despre faptul ca totusi....totusi...banii extrem de multi nu aduc fericirea, daca el e in China si eu in Africa de Sud (asta ca sa dau o distanta mare, sa intelegeti ca distanta nu e benefica). Despre cum o amica si-a inselat barbatul pentru ca el era in Spania, si il vedea odata pe an. Despre magia venirii pe lume a unui prichindel, care schimba universul Lui si al Ei. Despre trecut ( trecutul e trecut!!!!), si prezent ( ceea ce conteaza!!!).

Si am coborat la Iasi. Ne-am dorit sanatate, Sarbatori Fericite si fericire deplina in familie. Nu cred si nu stiu daca il voi mai vedeavreodata pe Costica. E una din acele intalniri rare, cu oameni fata de care simti un mare respect. Cu siguranta ii doresc tot binele din lume lui si familiei lui, si simt ca Dumnezeu va avea grija de familia sa. Discutia cu Costica m-a facut sa-mi dau seama mai bine de ce Costica am eu acasa, si sa invat sa-l apreciez mai mult. Sa-l las sa isi prinda fundita lui cu a mea. Sa -i permit, in sfarsit, sa patrunda in cele mai ascunse camarute din sufletul meu. Sa-l las sa ma iubeasca. Sa ma cunoasca. Sa ma adulmece. Sa zburam impreuna tot mai sus. Doar noi si funditele noastre de optimism...

Cine va domina premiile AMA anul acesta?

2009-11-22T22:57:00.001+02:00

Pentru necunoscatori, AMA = American Music Awards. Un fel de OSCAR al lumii muzicale americane. Locul unde, anual la sfarsit de noiembrie, se aduna "la creme du la creme du musique". Nume noi si-au facut aparitia pe lista de nominalizati de anul acesta, printre care Taylor Swift, Sugarland, Lady GaGa si Keri Hilson (pe care o stii cu siguranta, ea fiind vocea piesei "The way I are" in colaborare cu Timbaland). Pe lista se afla, insa, si nume sonore ale muzicii made in U.S.A. Nume care nu se afla la prima nominalizare, si aici amintesc.: Beyonce, Eminem si ... Michael Jackson! Da, ati citit foarte bine. Michael Jackson!!! The King of Pop traieste inca, prin muzica sa.
Se pare ca, desi nu mai este printre noi, Michael Jackson a primit nominalizari la categoriile Artist Of The Year, Favorite Male Artist, Favorite Album. Toate astea, datorita albumului `Number Ones` lansat in 2003, si reintrat in topurile muzicale dupa decesul artistului (25 iunie 2009).

Practic, Taylor Swift si Michael Jackson domina lista artistilor care au intrat in cursa pentru premiile American Music Awards 2009 (AMA 2009), dupa ce fiecare a primit primit sase, respectiv cinci nominalizari.

Poti afla ca Taylor concureaza la categoriile Favorite Female Artist, Favourite Album si Favorite Artist in Adult Contemporary Music. De asemenea, ea a fost nominalizata la titlul de Artist Of The Year, pentru care `lupta` cu Lady GaGa, Eminem si Michael Jackson.

Daca nu stiai, iti spun eu ca nominalizarile s-au facut pe baza datelor furnizate de Nielsen Company Broadcast Data Systems – difuzari la radio – si de SoundScan – vanzari pe piata muzicala.

Premiile American Music Awards 2009 se desfasoara pe 22 noiembrie in Los Angles. La ora la care scriu eu acest post, (10.49 pm), in S.U.A. mai sunt 7 ore pana la marele eveniment din LA. Astept plina de curiozitate lista castigatorilor. La ceremonie vor canta Alicia Keys, Black Eyed peas, Jennifer Lopez si Adam Lambert. Dra poate cea mai intensa si asteptata aparitie, va fi cea a surorii regretatului Rege al muzicii Pop, Janet Jackson, care isi va prezenta, cu aceasta ocazie noua sa piesa "Make Me", despre care vom vorbi data viitoare.

Dar pana atunci, te las cu lista intreaga de nominalizati. Artistul pe care mizez eu, va aparea cu numele ingrosat si subliniat. Maine o sa vad cata dreptate am avut:)

Pop/Rock Music:

Favorite Male Artist:
• Eminem
• Michael Jackson
• T.I.
Favorite Female Artist:
• Beyonce
• Lady GaGa
• Taylor Swift
Favorite Band, Duo or Group:
• Black Eyed Peas
• Kings of Leon
• Nickelback
Favorite Album:
• Lady GaGa - `The Fame`
• Michael Jackson - `Number Ones`
• Taylor Swift - `Fearless'

Country Music:

Favorite Male Artist:
• Jason Aldean
• Darius Rucker
• Keith Urban
Favorite Female Artist:
• Reba McEntire
• Taylor Swift
• Carrie Underwood
Favorite Band, Duo or Group:
• Rascal Flatts
• Sugarland
• Zac Brown Band
Favorite Album:
• Rascal Flatts - `Unstoppable`
• Taylor Swift - `Fearless`
• Zac Brown Band - `The Foundation`

Rap/Hip-Hop Music:

Favorite Male Artist:
• Eminem
• Jay-Z
• T.I.
Favorite Album:
• Eminem - `Relapse`
• Jay-Z - `The Blueprint 3`
• T.I. - `Paper Trail`

Soul/Rhythm & Blues Music:

Favorite Male Artist:
• Jamie Foxx
• Michael Jackson
• Maxwell
Favorite Female Artist:
• Beyonce Knowles
• Keyshia Cole
• Keri Hilson
Favorite Band, Duo or Group:
• Black Eyed Peas
• DAY26
• Mary Mary
Favorite Album:
• Beyonce Knowles - `I Am...Sasha Fierce`
• Black Eyed Peas - `The E.N.D.`
• Michael Jackson - `Number Ones`

Soundtrack:

Favorite Album:
• `Hannah Montana: The Movie`
• `Hannah Montana` season 3
• `Twilight`

Alternative Rock Music:

Favorite Artist:
• Green Day
• Kings of Leon
• Shinedown

Adult Contemporary Music:

Favorite Artist:
• DAUGHTRY
• Jason Mraz
• Taylor Swift

Artist of the Year:
• Alternative Rock - Kings of Leon
• Country - Taylor Swift
• Pop/Rock - Lady GaGa
• Rap/Hip-Hop - Eminem
• Soul/R&B - Michael Jackson

T-Mobile Breakthrough Artist:
• Pop/Rock - Kings of Leon, Lady GaGa
• Country - Gloriana, Zac Brown Band
• Soul/R&B - Keri Hilson, Jeremih
• Rap/Hip-Hop - Drake, Kid Cudi

Baba Iarna intra-n sat

2009-11-19T22:34:00.013+02:00

Lumea anului 2009 nu e tocmai roz. Tot mai multa rautate si avaritie din cauza saraciei, tot mai multe minciuni (mai ales pana pe 22 noiembrie), tot mai multe greutati. Tot mai multe boli, tot mai multe victime, tot mai multa deznadejde.

STOP!!!

In ritmul asta, noi, generatiile care am prins vremuri si cat de cat mai bune,vom ajunge sa traim in trecut, zicand: "A, da'pe vremea lui "nush'care" era mai bine!"...asta daca nu o facem deja. Cred ca sunt deja acuzata ca trec de la un lucru la altul, si ca nu am o ordine in idei. Ei bine, va contrazic.

Vreau sa va propun un exercitiu pentru suflet, un adevarat balsam pentru inimi, si anume sa ne intoarcem in trecut, dar la modul cat de poate de pozitiv. Sa ne amintim cu drag (pentru cei nascuti pana prin 1989), copilaria noastra plina de inocenta si lipsita de griji. Hai sa ne aducem aminte impreuna si sa transmitem acele valori morale si mai departe copiilor si, ulterior, nepotilor nostri...

Nu-i asa ca verile noastre aveau miros de Brifcor si gust de susan? Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante. Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pentru zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.

Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Mai tii minte "Iarna" de George Cosbuc? Ce sentiment aveai cand il vedeai pe Nica a' lu' Creanga incercand sa smulga niste cirese dintr-un copac aflat pe peretele tau? Cata viata iti dadeau acele imagini... cata imaginatie... ca iti venea si tie sa smulgi o cireasa si sa intri in acea poveste fara sfarsit.

Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel" si "Miaunel si Balanel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.Am supravietuit serialului " Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/Si Bobby nu o lasa/Ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo ". Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala " Aurora " (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel". Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile.

Sa nu uitam ca visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"... Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"

Si nu in ultimul rand, citeam "Baba Iarna intra-n sat", de Otilia Cazimir, si radeam de babuta care isi cauta ochelarii, cand ei de fapt se aflau pe nas.

Am privilegiul sa fi dat de poezia care da titlul cartii de poezii cu care am crescut, recitata de insasi Otilia Cazimir, aceasta muza a copilariei mele, si totodata cea care m-a inspirat sa scriu poezii. Nu mai este mult si vine Mos Nicolae, iar daca ai ajuns sa citesti aceasta postare, am sa-i spun Mosului, oricine ai fi tu, cititorule, sa nu-ti aduca nicidecum o nuia :p, ci o iarna linistita si plina de fericire! Cu aceeasi emotie in glas ca la 4 ani, anunt cu drag ca...

...BABA IARNA INTRA-N SAT!!!
Otilia Cazimir : Baba Iarna intra-n sat
Asculta mai multe audio Divertisment

- P.S. o mica parte a postarii mele este o adaptare dupa un text despre generatiile anilor '70-'80 de pe internet, pentru care nu detin drepturi de autor.

Cand nu stii ce sa scrii....

2009-11-19T00:13:00.005+02:00

Ma gandeam sa scriu despre actorul Gerard Butler, dar dupa aceea mi-am zis ca daca tot sunt fan inrait al emisiunii de peste ocean, The Ellen DeGeneres Show -sa scriu despre realizatoarea show-ulu Tv. Dupa care, citind ce mai scrie sotiorul meu pe blog, m-am gandit sa scriu despre Suceava, ptr ca ...nici eu nu stiu inca de ce. Dar cred ca, neavand inspiratia necesara, e cel mai bine sa nu scriu deloc, ci doar sa va invit sa ascultati o trupa draga mie, cu o piesa care mi-a intrat inca de la prima auditie, la suflet. Despre aceasta formatie intentionez sa scriu int-o postare viitoare. Pana atunci, enjoy!

Acum - fals tratat de degradare umana

2009-11-16T21:36:00.011+02:00

Doua luni ma despart de ultimele cuvinte postate aici pe blog. Unde am plecat? La Piatra Neamt, unde exist in simbioza cu muntii si aerul curat din data de 5 octombrie. Mi-am luat putin timp doar pentru mine. Fara servici, fara trezit la 6 dimineata ( nu ca m-as fi trezit asa devreme si cand aveam servici:p), fara "munca in folosul comunitatii" la servici. Am invatat sa ma concentrez si pe persoana mea. Toate aceste saptamani de asa-zisa vegetare nu m-au facut mai desteapta, dar cu siguranta m-au facut mai calma, mai matura si un pic mai increzatoare in mine insami si in oamenii dragi din jurul meu. Poate ca nu toti sunt demni de neincredere, asa cum ma invatasem si mi-era din ce in ce mai comod sa cred. N-am invatat mai multe cuvinte din DEX, nu am ajuns inca PR, inca nu cant pe o scena in fata a 1000 de oameni cel putin. Dar am ceva ce nu am mai avut de mult: incredere, potential, dorinta. Ciudatenia cuvintelor mele ar putea reiesi din ideea ca majoritatea oamenilor de pe Glob, in plina criza mondiala ar spune ca sunt nebuna sa simt fie si cea mai mica farama de fericire stand acasa fara sa castig vreun ban. Da, banul pare a fi si chiar este cea mai acuta problema a zilelor noastre si cred ca de fapt, dintotdeauna. Cea mai stringenta parte a acestei probleme este insa faptul ca nici banii in sine nu par sa mai fie un ajutor. Si asta din moment ce organizatiile mondiale de tot felul ne anunta cu regret, dar cu o oarecare resemnare, ca resursele Terrei sunt pe terminate si ca virusurile gripale sau de orice tip nu sunt altceva decat o tentativa mojica de a ne elimina/linsa/lichida/omori lent.

Nu-mi amintesc sa fi vazut pe la TV vreo reactie puternica in acest sens, dar realizez din ce in ce mai mult si cu stupoare ca oamenii astia care ne atentioneaza ca putem pieri in orice moment ...au dreptate. Din nou, asa cum imi place mie sa fac inca de cand eram mica, ma vizualizez drept un cosmonaut aflat in spatiu, privind Terra si fiindu-mi dor de casa. Dar...ceea ce nu stiu eu, ca astronaut este ca Terra nu mai este la fel cum am lasat-o, sa zicem...acum 10 ani. De pe satelitul in care ma aflu apropii telescoapele si urmaresc fiecare tara in parte...cate lucruri s-au schimbat! Natura toata pare sa paleasca in fata poluarii si a agentilor chimici. Oamenii apar pe un ecran ca niste furnicute, intr-o continua miscare intr-un musuroi ce sta sa se prabuseasca! Niste pioni pe o tabla de sah jucata de forta binelui cu forta raului. Lasand simtul metaforic deoparte, din satelit s-ar vedea niste omuleti care fac ceea ce faceau si pana acum: sunt intr-o mare goana dupa bani (frumusete fizica, moda, shopping, cariera, calatorii, confort), sex. Ii vezi de dimineata pana seara incercand sa braveze, sa impresioneze, sa obtina mult prin efort minim si de cele mai multe ori facand uz de tertipuri, sau dimpotriva, ii poti gasi la polul opus, intr-o saracie lucie, chinuindu-se sa stranga fiecare leu, resemnati...sau execesiv de religiosi, taciturni, nesavurand nici cea mai inocenta placere existenta pe pamant. Toate astea cand astronautul stie din surse sigure ca Pamantul mai are maximum maximorum 10 ani de viata. Toate astea, cand se vede cu ochiul liber ca natura se intoarce impotriva noastra si ca, cel mai probabil, nu foarte departe de azi, ii vom cadea victime.

Acum spune-mi ca nu e corect si normal sa lancezesti pentru ca stii tu ca oricum nu mai ai mult de trait. Spune-mi ca nu e firesc sa nu stii daca sa te bucuri sau nu ca inca nu ai copii, cand orice om normal si-i doreste. Spune-mi ca e absolut prosteste sa te gandesti daca sa mai fi "ajutroul tuturor" sau sa te gandesti numai la tine si la familia ta. Acum spune-mi ca exagerez si ca lumea va mai fi si dincolo de 2100. POate ca asa va fi, si sper sa dea Dumnezeu sa gresesc in afirmatiile pe care le-am facut. Dar uite de asta m-am trezit eu foarte tarziu si mi-am dat seama de un adevar incontestabil: PREZENTUL! Apropierea de cele 3 valori divine, care fara doar si poate, ne ajuta sa atingem un nivel spiritual superior si ne ajuta sa ne ducem la indeplinire destinul nostru aici: adevarul, bunatatea si toleranta, fara a uita sa te pui pe tine in centrul tuturor acestor valori, fara a trece insa granita catre egoism. Ca daca tie ti-e bine, si celor din jurul tau le va fi bine!

De aceea poti alege zambetul in loc de lacrimi, optimismul in loc de negativism, naturalul in loc de artificial, "pe moment" si nu" mai tarziu", prezentul, si viitorul apropiat in loc de trecutul indepartat...

De aceea, daca asta simti, si daca nu depind si alte vieti de tine, poti sta linistit, savurand o cacao, uitandu-te pe fereastra, mai facand un tort de mere, un bors cu perisoare, mai completand o integrama si spalandu-te cu samponul ala minunat si 100% din plante, luand niste cursuri de la viata, chiar daca in pauza si nu in timpul orei. Ca sa iti fie mai usor sa o traiesti cand va fi sa incepi sa o traiesti. Cat va fi s-o traiesti....

PS: 1.Inca ma mai emotioneaza si -mi da fiori pe sina spinarii orice imagine din galaxie, orice tine de astronomie, adica orice ma poate face sa realizez cat de mare pot parea aici, dar cat de mica sunt in comparatie cu maretia Universului.
2. O aminitire frumoasa pentru mine este cea in care, atunci cand eram mica, in momentul in care ma pregateam sa adorm, ma vizualizam pe mine plimbandu-ma in jurul planetei Pamant, si apoi mai departe in sistemul solar...parctic ma puteam simti rotindu-ma in jurul Pamantului, si puteam jura ca asta fac..adica tot corpul meu simtea ca se roteste..astfel adormeam fericita, vizualizand imagini de o maretie si o grandoare inexplicabile. E cat se poate de adevarat!
3. Nu intamplator am ales pentru aceasta postare - imaginea Caii Lactee, in care sunt punctate anumite zone...unul dintre puncte este Soarele. Noi unde suntem?... De data asta, pur intamplator, imaginea downloadata de mine se numeste milkyway_ill ( Calea Lactee, bolnava).
4. Suntem totusi oameni, cu nevoi, dorinte si nu ne putem nega conditia.
5. Suntem atat de mici, insa, ca doar sufletele noastre si spiritul nostru pot face diferenta!!!
Pranayama - meditatie tibetana
Asculta mai multe audio Muzica

Ingrid Michaelson sau Indie-Pop la superlativ

2009-09-27T18:01:00.009+03:00

V-ati intrebat vreodata cine canta piesa aia cu "I just wanna be ok, be ok, be ok..." din reclama Orange...? Eu m-am intrebat. Mi-a placut vocea tare mult, dar nu mi-am facut timp sa stau pe Google si sa caut. Imi imaginam doar o mulatra, la vreo 30 si ceva de ani, probabil un back-up-vocal pentru Beyonce sau Kelly Rowland, care nu a reusit sa-si croiasca drum prin meandrele muzicii pop mondiale actuale. Ca vorba aia: asa cum "marriage ain't no picnic, baby", tot asa si "music industry is no macadam...baby!".

Weekend-ul trecut ma plictiseam enorm pe net incercand sa mai aflu ce noutati muzicale aduce sfarsitul lui 2009. Pe site-ul Billboard dau, printre multi artisti faimosi precum Lilly Allen, Justin Timberlake, Duffy si chiar mai nou-venita Pixie Lott, de un nume total nou pentru mine: Ingrid Michaelson. Album: "Everybody". Gen: Indie -Pop. Plus o descriere atat de frumoasa a albumului, incat am ajuns prin fundaturile internetului ca sa-l downloadez. Si uite asa incep sa ascult piesa care da numele albumului. Stiti cum se spune ... ti se face pielea ca de gaina. Un sound superb, o voce inconfundabila. Nu m-am oprit aici, si am continuat search-ul pe Google. Vroiam sa aflu mai multe despre aceasta mulatra superba.

Mulatra? Care mulatra? Domnisoara Ingrid este cat se poate de caucaziana. Mai degraba ai fi tentat sa spui ca e scotianca sau irlandeza, daca te uiti la parul ei roscat si la tenul de un alb perfect. Asta daca nu dai de Wikipedia, unde afli ca Ingrid este o new-yorkeza veritabila, din Staten Island mai exact, nascuta pe 8 decembrie 1979. Tatal sau, Carl-compozitor, iar mama sa Elizabeth, sculptor dar si director executiv al Muzeului Staten Island. Asa mai afli ca Ingrid a inceput sa ia lectii de pian de la varsta de 4 ani, s-a inscris la un liceu cu profil tehnic in Manhattan, dar a absolvit mai apoi Facultatea de Teatru. Nu a profesat, pentru ca a ales sa cante. Si, zic eu, bine a facut!

Daca nu stiai, poti afla ca in toamna anului, Ingrid a cantat in deschiderea concertelor sustinute de Jason Mraz, in turneul sau prin Europa. La ea acasa, in Statele Unite, este deja o vedeta respectata. Producatorii de fime sau seriale o cauta de zor pentru piesele sale, care ajung coloana sonora. Asa se face ca foarte multe melodii de pe albumele sale anterioare au fost ascultate de catre tine cu siguranta, poate fara sa-ti dai seama, daca esti fan Grey's Anatomy. Cantecele sale apar, dealtfel, si in alte seriale precum "Bad Girls Club" sau "One Tree Hill". Si da, "Everybody" nu e primul, ci al patrulea album semnat Ingrid Michaelson, primul fiind "Slow the rain" in 2005!

Deci fata asta exista pe piata de cel putin 4 ani si eu nu stiam nimic? Ma intreb cum de in Romania se asculta in continuare numai manele sau numai techno-trance, dance -house sau cum mama lui s-o mai fi chemand (desi respect genul si chiar ascult si eu fara probleme acest gen de muzica!). Dar de ce indie-pop, pop-rock, sau indie-rock sunt atat de ...nesemnificative pentru romani?

.....

In Ingrid Michaelson nu am gasit numai o voce superba, un compozitor extraordinar, ci si o persoana cu un simt al umorului nemaipomenit. E suficient sa o vezi pe Youtube la un gig in Londra sau in alta parte a lumii, ca sa vezi ca ceea ce face ea se numeste arta. O arta extraordinara, venita din sufletul ei, de a face oamenii sa nu se plictiseasca, de a comunica intr-un fel aparte cu ei. Printre altele, ai sa o auzi cum isi pune fanii sa cante cu ea in premiera o piesa pe care-a compus-o azi dimineata sau ieri, (cum a fost cazul piesei "Everybody") si desi nici ea insasi nu-si mai stie versurile bine, improvizeaza, sau isi roaga fanii sa o ajute sa gaseasca versuri. Asta in timp ce mai face o glumita mica, dar pe care cu siguranta o repeti tuturor prietenilor tai in drum spre casa.

In Ingrid Michaelson am gasit o sursa de inspiratie pentru alti artisti, care au ajuns, culmea, mai cunoscuti decat mentorul lor. Sara Bareilles este unul dintre acei artisti care recunoaste si astazi ca fara Ingrid Michaelson, nu ar fi astazi unde e...adica in fruntea multor topuri. Sara Bareilles este vocea piesei "Love Song", difuzata la posturile de radio din intreaga tara si peste tot in lume. Cele doua au ajuns sa fie prietene (si ca si cum nu ar fi de ajuns, sunt nascute si la o zi distanta una de cealalta: Sara pe 7 decembrie 1979, iar Ingrid pe 8, acelasi an... singura diferenta fiind ca prima este californianca, si a doua new-yorkeza.) Prietenia lor muzicala s-a concretizat anul trecut cand au compus impreuna, pe cand stateau pe mess si chatuiau ce mai fac, o piesa superba intitulata "Winter Song", si care ulterior a fost lansata pe CD-ul "Hotel Cafe presents Winter Songs"(o compilatie de piese specifice Sarbatorilor de iarna, care include artisti indie-pop, precum Fiona Apple, Lenka, KT Tunstall etc). Toata lumea a recunoscut ca prima piesa de pe CD, adica cea a lui Ingrid cu Sara, este si cea mai buna. Cele doua au motivat laudele aduse, prin faptul ca nu este nicidecum o piesa din aceea gen "Jingle bells, jingle bells, jingle all the way", care te duce cu gandul la miros de portocale, placinte ,cozonaci si brad, ci o piesa cu mesaj trist, acela de a nu -ti dori sa petreci Craciunul de unul singur. Duetul beneficiaza si de un videoclip animat superb.

In Ingrid Michaelson am gasit acea voce de care aveam nevoie sa adorm noaptea simtindu-ma ca personajul principal al unui film, dar si o sursa de inspiratie pentru un mod de viata cat se poate de normal si firesc al unei persoane extrem de faimoase dar cu mult bun-simt si cu o educatie de invidiat.

In Ingrid Michaelson am gasit (abia ieri, "scotocind" prin albumele sale pe internet) vocea piesei "Be Ok" din reclama Orange. And I was like.... WOW!!!

Romania si bolile ei cronice

2009-09-18T20:27:00.004+03:00

In momentul in care am decis sa -mi "construiesc' acest blog, nu m-am gandit o clipa ca voi posta si altceva in afara de ce ma uimeste pozitiv pe plan muzical, in afara de ceea ce gasesc eu prin fundaturile internetului din punct de vedere al muzicii. Adica, exact asa cum spune "sloganul" blogului, "Cea mai buna si nemaiauzita muzica".

Ei, dragii mosului, timpul a trecut, iar eu, Catalina, o fiinta mica de stat, mare la sfat, dar cu multa dorinta de a intreprinde ceva util pe Terra, m-am trezit ca, intr-o buna zi, simteam mai mult decat sa scriu despre muzica si atat. Simteam ca trairile mele interioare trebuiau asternute pe paginile acestui blog, dar nicidecum pentru a ma plange, fiindca nu am de ce. Am decis sa scriu ce simt nu atat pentru a primi zeci de comentarii de la oameni ce simpatizeaza cu trairile mele (ceea ce, insa, recunosc, apreciez enorm si multumesc celor care s-au regasit in randurile mele), cat pentru a ma descarca de energia negativa ce ma invada, sau pur si simplu pentru a simti ca, atunci cand nu pot spune cuiva ce simt, macar mie sa mi-o spun.

Iata ca au trecut cateva luni de atunci, luni in care s-au adunat suficiente experiente in viata mea, cat sa ma faca sa cred din ce in ce mai mult ca omul, dragii mei, omul...aceasta fiinta cica net superioara animalelor, nu este altceva decat un animalut "olecutzica" (cu accent de Moldova) mai rasarit decat marsupialele, care incearca sa-si croiasca si el drum prin viata asta. Nu intentionez sa ofensez pe nimenI. Mari personalitati ale secolului XIX sau XX au spus ca omul este un animal, de ce ar deranja daca vine asta din parte unei necunoscute ca mine?

Ca orice "animalut" am incercat sa imi creez si eu drum prin vastele carari ale unei jungle mai mult decat periculoase. Ca de abia acum sa realizez CU ADEVARAT (si sper sincer ca m-am trezit odata pentru totdeauna!!!) -ca nu m-am adaptat suficient speciei. Pentru ca nu am crezut....nu! mai bine zis: Nu am VRUT sa cred ca cei din specia asta pot fi atat de egocentristi, atat de parsivi si pe romaneste, atat de nesimtiti.

Da, dom'le! Traim in Epoca Youtube-ului, a chilotilor de 10 grame maxim - cumparati de pe net cu 100 RON, a unghiilor tehnice (adica sa-ti taie juma' de unghie, sa -ti mai puna o bucata falsa, ca ale tale nu-s bune!), in Epoca Taraf TV, a jafurilor armate la colt de strada, a amenintarii cu sunatul lu' bunica daca nu inapoiezi 20 de mii de lei vechi!!! In Era in care fiecare ii da un cot mare de tot in barba celui de langa el, ca sa-i fure si ultima farama de paine de la gura. In era in care, dupa ce te implici ca prostu' sa faci ceva frumos in cariera, se renunta la tine pentru ca esti sincer si corect. Pentru ca nu ai umblat niciodata cu strambe, pentru ca nu esti un pupincurist, in asteptarea ridicarii unei alte cozi mai covrigate si mai pline de colaci (in traducere libera- bani). Pentru ca esti doar TU, inconjurat de o sleahta de oameni care se prefac ca sunt prietenii tai, dar care viseaza, spera sa mori, ca sa traiasca ei mai bine.

"Stai fato, ca asa-i de cand lumea", ati sari multi dintre voi, si nu as spune ca nu sunteti indreptatiti in mare parte. Dar, vedeti voi, pe mine ma intriga tot ce se intampla acum, aici, in perimetrul asta prin care trece paralela de 45 de grade latitudine nordica si meridianu' de 25 de grade longitudine estica, adica Romania. Pur si simplu, in tara noastra s-a ajuns la un apogeu al prostiei, al limitarii mintale. Degeaba spunem noi ca tot mai multi romani se ridica, si fac cinste tarii, ca aia care se ridica nu se mai intorc. Iar mult-iubita si scumpa noastra tarisoara ramane de toata cacaoa, la mana unor dobitoci, care in primul rand nu stiu ei-insisi sa isi gestioneze propriile vieti, ca fura bani cu nemiluita pana sunt prinsi (ca dupa aia scapa, asta-i partea 2, daramite sa o mai gestioneze pe-a altora.

Exact ca intr-o companie. Unde vii entuziast, si pleci scarbit. Fara sa zici ca esti perfect, pentru ca slava domnului, si tu gresesti. Dar cand se inventeaza minciuni, asa ca per ansamblu in toata tara asta, te gandesti, tu ca om, oare unde sa te duci sa gasesti oameni corecti. Simti ca nu esti inteles, ca ti se vrea raul, dar pleci si nu te mai uiti inapoi si o iei de la capat, sperand ca macar, undeva, cineva sa nu mai aiba nasul pana la cer de ingamfare, sau ...sa-l aiba daca vrea, dar sa te lase si pe tine sa traiesti. Pentru ca toata viata este oricum o competitie..cu tine insuti, cu vecinu', cu colegu', cu amicu'...nu ca vreau eu sau tu, ci pentru ca asa se pare ca poate sa mai fie viata. De ce sa ne-o mai amaram cu si mai multe rautati?

Ma dor subtilitatile oamenilor. Prefacatoria. Mizeria asta din sufletul unora de a se bucura de raul altora, de a se razbuna, de a crede ei ca maaama, ce au rezolvat. Imi aduc aminte de cateva zile, fara sa vreau, in diferite momente din zi, celebra remarca a actorului care l-a intruchipat pe cel care trebuia sa ii fie sot lui Rose din Titanic. "I make my own luck" (Singur imi fac norocul). O fi asa, nimeni nu zice nu, ca omul cam singur isi face cu mana lui soarta de prea multe ori... dar ce soarta a avut personajul. Cam asa se pare ca a gandit si o mana de oameni in care am crezut. O mana de oameni alaturi de care mi-am petrecut o foarte mica particica din viata mea, si nu spun ca am fost perfecta. Dar multumesc bunului Dumnezeu ca nu m-a prins si sper ca niciodata nu ma va prinde microbul urat al avaritiei, al nesimtirii, al dorintei de rau pentru celalalt. Las' sa raman eu Catalina aia naiva, care nu se bate cu pumnu'n piept ca cine stie ce curs al istoriei a schimbat ea. Nu, lasa-ma aici, ca ma pot ridica si pe alte cai. Bine ca am mai invatat o lectie.

Cu tot rescpectul pentru toata lumea, vreau sa inchei cu o mica idee sau sugestie. Oameni buni, Romania asta se duce de rapa, incepand de la cum gandeste anagajatu'n Primarie, pana la lelea din piata care te trage pe sfoara la o legatura de patrunjel. Nu pretind, nu vreau si NU POT sa schimb eu ceva. Degeaba zic:"Hai sa fim mai buni" ca nu e cum, mai ales in perioada asta. Dar va rog din tot sufletul ceva. Daca sunteti in posturi bune, bine platiti, sefi, arhi-sefi, sau ce iti fi voi, asta nu va scuteste de calitatea de a fi OM in primul rand. De a discuta totul pe fata. De a demonstra, daca intr-adevar stiti ca sunteti indreptatiti sa luati anumite decizii in defavoarea altora - ca sunteti cei intelepti. Sa nu credeti ca daca ramaneti cu banii, gata, ati rezolvat totul. Va asigur ca nu e asa. Iar un telefon face uneori dovada ca sunteti demni. Demni de ceva mai bun decat dispret, scarba si chiar ura. Nu mai invatati pe altii comportamentul profesional ideal, daca voi insiva ati lipsit in ziua in care vi s-a predat cursul.

Si iata cam cat de mult iti poate ocupa timpul calitatea de a fi roman.

I'm Back

2009-07-14T13:17:00.003+03:00

Nu pot sa cred ca nu am mai scris de atat de mult timp. Pentru cineva careia ii placea, pana nu demult, sa se scalde in cuvinte, sa spuna, sa zica, sa cuvinteze, sa foloseasca toate cuvintele alfabetului pe post de prieteni dragi, sau in unele cazuri, arme - trebuie sa recunoastem ca a fost o pauza destul de lunga. Dragi prieteni, oricare ati fi voi, ma reintorc pentru a ma..recunoaste. Pentru a renaste din propria cenusa, cenusa unui trup amortit in cautarea a ceea ce se numeste "prezent". Aici si Acum, doua notiuni atat de straine pentru mine... dar atat de prezente si usor de trait in momentul de fata.

Spunea cineva asa: "Nu cunosc terapie mai buna decat arta de a trai aici si acum, fara amanare, fara temeri, cu incredere nebuna". Si pana ce nu am citit ce a scris acea doamna sau domnisoara, nu m-am trezit la realitate. Adica eu stau, lancezesc, ma multumesc cu ce e mai putin, din tot ce pot face si avea, hibernez intr-un barlog al uitarii de sine, al trairii pentru altii, cu peretii pavati cu o moarte clinica de care toti isi dadeau seama, mai putin eu...? Nu...

Atunci m-am speriat cu adevarat. M-am intors in prezent, ca sa nu ratez viitorul. Ca sa nu ratez momentul asta minunat, din care multe lucruri s-ar putea sa nu-mi convina, dar pe care nu le mai vad, nu le mai percep cu aceeasi teama, panica, nesiguranta de ieri. M-am intors, pentru ca am incredere in mine, pentru ca stiu ce sunt si ce pot. Sunt cam lenesa, e drept, dar am vointa.

Si sunt sotie. Si sunt atat de mandra de asta. Si de tot ce inseamna acest lucru. Simt cum imi creste inima in mine de bucurie, ca pot sa simt ce simt.

Panait Istrati spunea: "Soarta omului nu este altceva decat propria personalitate si ea se arata din leagan".

Pasesc in necunoscut, si imi deschid larg bratele sa-l cuprind.

Carpe Diem!

O poveste cu diploma

2009-03-27T17:10:00.000+02:00

Ai simtit vreodata ca ai vrea sa spui ceva dar nu stii cum? Ai vrea sa nu strici prezentul, gandindu-te la anumite lucruri care nu doar ca te supara dar te ranesc de-a dreptul? Ai simtit vreodata ca nu ai cum sa spui acele lucruri nimanui, de frica sa nu pierzi tot ce e mai frumos? Ai simtit vreodata ca acele lucruri care te framanta nu sunt din vina ta, nu le-ai facut tu, ci altcineva, si tu stai neputincios sa observi si te faci ca ploua? Ai simtit vreodata ca daca acele lucruri ar disparea, de abia atunci ai putea trai prezentul cu adevarat? E atat de trist sa simti ca se interpune ceva intre tine si prezent, ca nimeni nu vine sa iti dea un raspuns, si ca iti raman doua mari optiuni:
1) sa uiti total
2) sa traiesti toata viata cu un semn mare de intrebare...

Din pacate punctul 1 e axioma. Nu are solutie. Nu o poti demonstra, si nici nu poti trece peste.
Iar punctul 2, fara sinceritate, ramane valabil, si numai daca dai cu capul de un stalp si devii amnezic, poate disparea. Diferenta e ca atunci nu vei mai stii nici cine esti tu...

Sa ne imaginam un concurs. Concursul vietii tale. Cel la care asteptai sa iti vina randul sa iei diploma "Magna cum laudae", care sa certifice, ca din moment ce cineva ti-a inmanat acea diploma a considerat ca esti cel mai bun din concurs. Ca esti marea descoperire. Ca nu mai exista ca tine. Iti iei frumusel diploma, o tii in mana cu o emotie nemaisimtita pana atunci... Te simti in al 9-lea cer, astfel incat nu te mai intereseaza cui i s-au mai acordat diplome anii trecuti... si cati ani la randul au obtinut acele diplome... tu esti castigatorul Premiului cel Mare! Si esti atat de fericit...

Dar parca auzi o voce spunand: "Ei, pai daca nu era sa se intample ceva sa nu poata lua diploma celalalt, nu lua Catalina premiul cel mare...." sau pur si simplu observi ca juriul iti da tie premiul pentru ca lipseste celalalt concurent.

Nu-ti pot descrie durerea. Te simti frustrat, increderea in tine este 0, si doar te intrebi: "Daca au considerat ca nu sunt MAREA DESCOPERIRE IN CONCURSUL VIETII, de ce mi-au mai dat-o??? De ce? Ca sa ma raneasca dupa vreo niste ani, si sa mi-o ia inapoi?" Apreciezi ca juriul vede totusi in tine o tanara speranta, ceva deosebit, dar nu poti sa nu te intrebi din cand in cand, daca juriul chiar si-a re-evaluat pozitia vis-a-vis de ceea ce esti tu , si daca nu cumva totusi au realizat ca s-ar putea ca TU sa fii intr-adevar MAREA lor DESCOPERIRE..dar poate ca nu-si dau inca seama...

Asa ca iti faci curaj si mergi la juriu sa-i intrebi. "Merit eu aceasta diploma, onorate juriu? Nu vreau sa sufar mai tarziu si sa aflu altceva. Nu mai bine imi spuneti acum? Poate va impuneti si dvs. sa credeti ca sunt cel care merita cea mai mare diploma, dar daca va veti da seama pe parcurs ca nu ati vrut cu adevarat asta, si mi-o luati inapoi? Daca se va intoarce concurentul pe care l-ati toooot premiat? M-ar durea atunci prea tare! Va rog nu-mi faceti rau... mai degraba luati-mi acum diploma. Voi suferi acum, dar imi va trece! Promit!"...

Juriul m-a linistit... "Din moment ce v-am acordat dvs diploma, inseamna ca am fost siguri ca dvs sunteti MAREA NOASTRA DESCOPERIRE!...Chiar credeti ca noi ne jucam aici?"

Bucuros, simti ca dansezi pe un nor...

Dar, din cand in cand, mai observi juriul rece si trist, si asculta piese din concursul de acum cativa ani...nu suporta sa le pomenesti de concurent, sau de alti concurenti si alte concursuri... Asa ca ramai la vesnicul punct 2...si te intrebi, daca nu cumva tanjesc dupa acel concurent, te intrebi daca oare chiar merita acel concurent sa fie in locul tau acum, dar toata fiinta ta iti spune ca nu...De-ar spune si juriului asta... pentru ca tu stii cine esti si cate poti..doar ca te doare ca trebuie sa stai cu durerea asta mereu, si asa iti vine cateodata sa iei diploma aia si sa o rupi in fata juriului. Sa pleci. Sa uiti. Pur si simplu nu poti trece peste faptul ca a existat un concurent inaintea ta, pe care juriul s-ar putea sa il fi apreciat mai mult decat pe tine dar totusi, nonsalant, sa iti dea tie diploma desi nu ar simti ca esti cel mai bun. Vrei doar corectitudine. Te simti un obiect in mana sau la mana cuiva. Te simti un pion in mana destinului. Nu poti controla absolut nimic.

Nu te incalzeste nici macar faptul ca vei tine toata viata acea diploma, nu va veni nimeni sa ti-o ia, dar totusi, juriul va considera undeva in suflet, in continuare, ca nu tu ai meritat-o. "Durea-m-ar mintea!", ar spune unii."Ce mai conteaza atat timp cat am luat premiul cel mare?". Dar eu nu pot fi astfel. Nu ma pot bucura de o hartie si de tot ce aduce ea odata cu inmanarea ei, daca as stii ca nu e suflet la mijloc. Ca nu e...DIN TOT SUFLETUL!!! Cu ce ma incalzeste pe mine, daca juriul ar mai avea ceva in suflet toata viata pentru un concurs de mult terminat?

De ce nu poate sa puna punct? Toti am participat la concursuri si toti am fost juriu la un moment dat. Toti am simtit ca am gasit MAREA DESCOPERIRE, si am decis, sau nu, sa oferim cate-o diploma unui participant la CONCURSUL VIETII. Fie de participare,fie de consolare, fie de excelenta. Toti am simtit ca dupa un conucrs incheiat, nu vom mai putea incepe altul. Dar am mers mai departe, nemaiavand ABSOLUT NIMIC de-a face cu ce-a fost. PUNCT TOTAL. Fara piese de concurs aducatoare - aminte, fara cine stie ce in sufletul nostru, in timp ce, repet, nonsalant, organizam un alt concurs. Dar nu inseamna ca daca MAREA DESCOPERIRE nu s-a dovedit a fi cine am vrut noi ca juriu, cautam pe oricine care sa semene la aptitudini in concurs cu acela, si oferim o diploma, doar ca sa avem un substitut....asa, ca sa mearga concursul mai departe. MARELE PREMIU il acorzi odata in viata si cu asta nu e bine in fata lui Dumnezeu sa te joci.

Vezi tu…si in concursurile reale, si in cele ale vietii, metaforic vorbind, trebuie sa pui suflet. Trebuie sa te gandesti si la celalalt. Ca poate, daca nu participa la concursul tau, participa la altul, unde poate chiar obtinea cel mai mare premiu, si juriul ar fi simtit cu adevarat ca el este cel mai bun. Pune-te in locul lui. Greseste in a vrea sa fie MAREA DESCOPERIRE in CONCURSUL VIETII?

Travis, sau cum sa nu te mai saturi de muzica indie

2009-03-24T19:23:00.004+02:00

Ma bucur enorm si sufletul meu simte o satisfactie de nedescris in cuvinte atunci cand aflu ca ceea ce scriu aici nu sunt pentru cei care citesc niste simple fraze. Acestea fiind zise, incerc sa trec la ceea ce vroiam sa va povestesc.

Baietii de care va voi vorbi in urmatoarele minute se numesc Travis, si as putea sa spun fara sa gresesc, ca am crescut cu muzica lor. Ce-i drept, aveam cam 13 ani cand am auzit prima lor piesa, dar de-atunci tot cresc... "Why does it always rain on me" [De ce ploua numai peste mine mereu?] a fost prima melodie pe care am avut, sincer, onoarea sa o ascult. Un sound special, o muzicalitate aparte...era ceva in piesa asta ce m-a atras spre genul indie-rock, si de atunci ma declar fan inflacarat a tot ce inseamna Travis, si chiar Coldplay. Mai mult, am fost surprinsa sa aud ca membrii celor doua formatii se inteleg extrem de bine, ca fanii acestora se respecta intre ei. Ba chiar Chris Martin, liderul trupei Coldplay afirma fara retineri ca trupa pe care o reprezinta copie stilul Travis. Ca Travis sunt practic "tata' lor", ca sa zic asa.

Ei bine, Travis inseamna 4 oameni cu o pasiune reala pentru muzica. 4 oameni care isi compun versurile pieselor. 4 oameni care intra in studio si nu ies de acolo pana nu au intors fiecare nota muzicala pe toate partile. Fran Healy, Dougie Payne, Andy Dunlop si Neil Primrose. Ei sunt cei 4 Travis-i, originari din Scotia, care m-au facut sa le cumpar toate albumele, sa vorbesc cu o alta firma de cablu numai ca sa prind canalul muzical unde ii mai difuzeaza si pe ei. Ei m-au facut sa visez, sa creez, sa cant, sa sufar pe piesele lor, sa rad si sa merg mai departe.

Toata lumea e de acord, din cate am observat, ca Travis au o muzica aparte, un sound....altfel, mai melodios, ce te duce cu gandul la speranta si optimism. E suficient sa asculti "Walking in the sun","Flowers in the window", " Writing to reach you"[un soi de parodie la "Wonderwall" semnat Oasis], "Selfish Jean" "Sing" si iti vei da seama ca nu te mint...

Tot ei insa te vor duce pe culmile nostalgiei...asculta "3 times and you lose", "Battleships", "Sarah", "Why does it always rain on me", "Love will come through" etc.

Publicatia "Idependent on Sunday" scrie despre noul lor album, "ode to J. Smith" ca "este cel mai rasunator, inaltator si distrugator de bariere album inregistrat de ei vreodata. Compus in 5 saptamani si inregistrat in doua, albumul reprezinta sound-ul unei trupe re-nascute, re-inspirate si re-energizate." Aceeasi publicatie spune: " Pe cel de-al saselea album semnat Travis, trupa afiseaza, in sfarsit, un dispret fata de orice asteptare si inalta sunetul chitarilor la 11."

Planet Sound ii lauda si ea, spunand ca "singura legatura a celor de la Travis cu trecutul sunt melodiile lor superbe", in timp ce BBC Music spun ca "acest album este cu siguranta ...o graba. Re-imbratisand rock-ul este clar un pas inainte, mai degraba decat un pas inapoi - o reintoarcere la forma".

Fanii Travis sunt in general oameni linistiti, care nu ii huiduie pe ceilalti reprezentanti ai genului muzical indie-rock, care nu se tem sa viseze, sa spere, sa sufere, sa planga, sa rada, sa vibreze, sa traiasca.

Baietii de la Travis se implica des in actiuni caritabile. Solistul trupei, un leu veritabil, Fran Healy calatoreste des in Africa si ajuta copiii saraci din diferite zone ale continentului. Travis au reprezentat un element important in concertul caritabil "Live 8". De altfel, Fran este casatorit cu make-up artistul german Nora Kryst si este fericitul tata al micutului Clay. E o intreaga poveste cu Clay legata de numele penultimului lor album "The boy with no name". N-ati ghicit inca? Baietii isi cautau un nume pentru album, dar Fran mai avea o problema... nu gasea un nume pentru baietelul sau abia nascut. Pana la urma, s-au rezolvat ambele probleme. Albumul a fost numit "Baiatul fara nume", iar baiatul a capatat dupa lansarea albumului numele de Clay.:)

Nu pot alege o piesa preferata de la Travis. Fiecare cantec este o poveste, fiecare sunet imi patrunde in inima, fiecare vers seamana macar putin cu o intamplare din viata mea. MI-as dori sa ii vad macar odata live, nu mai zic ca in visele mele, Travis imi canta la nunta :p

O sa mai vorbesc despre Travis si in alte postari, pana una alta incerc sa aleg o piesa pe care sa o postez aici... nu stiu, sincer, ce sa aleg. Cred ca potrivita ar fi o piesa de pe ultimul album "Ode to J. Smith" - "Song to self" Enjoy!

Cat mai e timp...

2009-03-23T10:37:00.006+02:00

Da. Sunt mult prea romantica pentru secolul asta. Sunt mult prea sensibila, mult prea agitata in dorinta de a vedea ca si ceilalti sunt la fel... ca traiesc si vad totul cu sufletul. POate nu va vine sa credeti, dar ne apropiem de un apogeu al distrugerii umane dupa care, nu stiu cum, dar cumva, o vom lua de la capat. De la zero. Unde e blocul de sub soarele acela de vara, cu muntele de molizi in fata? Unde e elasticul si sotronul? Unde sunt copiii dragalasi si inocenti, cu cheia la gat,cu bunul-simt mereu la ei... unde sunt eu si copilaria mea?

Am crescut fara voia-mi, si am crezut ca voi gasi oameni care imi vor spune in fiecare zi cat de bine le este in prezenta mea, indiferent ca mai gresesc. Am crezut ca TE IUBESC spus zilnic e ceva ce nu trebuie sa iti impui. Dar noi ne judecam unii pe altii dupa cate rezolvam in viata, dupa cariera, dupa cate masini avem si ce facem cu ele, dupa cat de frumoasa e casa din suburbie, cu garaj mare si toate acareturile puse la punct, cu geamuri din lemn stratificat, si usa din aia care se poarta acum...

Reusesc sa ma regasesc si sa mai inteleg cate ceva din ce inseamna viata cu adevarat, abia cand calatoresc cu masina... care nu conteaza ce marca e, conteaza ca ma duce pe un drum cu soare, soare care se pierde spre seara intr-un portocaliu amestecat cu un violet pe care nu vi-l pot exprima in cuvinte. Atunci realizez ca timpul se pierde cu fiecare secunda dar se recastiga acolo in strafundul sufletului fiecaruia dintre noi. Nu avem mult timp la dispozitie, dar il putem transforma intr-o eternitate daca stim cum sa il folosim. Tocmai la un drum din acesta, dintr-un loc in altul. Unde vezi...viata in toata splendoarea ei. Cu oameni de tot felul. Tu treci, ei raman cu problemele lor, cu viata lor, si ajungi in alta localitate si vezi alti oameni, alte vieti desfasurandu-se ... Intre localitati, unde vezi doar campuri pustii, sau munti inalti si goi, ai ocazia sa meditezi la viata, la timp, la ceea ce esti tu...

Si apoi, ajungi in locul unde ai crescut. Nu imi imaginam vreodata ca se va schimba ceva in locul acela desprins parca din vis. Ca pick-up-ul cu poveesti e undeva in magazie, ca nea' Traian a mai adaugat un rid pe fata, ca mama si tata stau aninati de geam si imi fac din mana pana vad ca masina dispare in zare... Iti pui centura de siguranta si pornesti din nou la drum. Si viata merge inainte, cu zambet, fara zambet, cu sau fara "te iubesc-uri", cu sau fara sa stii ce te asteapta. De-a lungul drumului, un orizont, cu soare printre nori, si o zi de martie cu doi oameni care privesc in aceeasi directie..

damien rice - older chests
Asculta mai multe audio Muzica »

Fericire a la Catalina ...

2009-03-22T22:18:00.002+02:00

O noapte de vara…un cer plin cu stele… inchid ochii si ma simt cuprinsa de o fericire imensa…un sentiment de implinire totala ma incearca, si reuseste sa puna stapanire pe toata fiinta mea… sufletul imi vibreaza, inima canta un cantec inaltator, mintea mi-e tot mai limpede….acum vad clar, cu toate ca am ochii perfect inchisi. Asta pentru ca vad cu ochii sufletului. Vad fericire. Vad libertate. Vad incredere. Vad iubire. Fara intrebari, fara griji, fara temeri, fara asteptari. Deschid ochii. Deslusesc cateva stelute care au o forma aparte si le dau un nume…August…. In fata ochilor mei se desfasoara un intreg spectacol maret, de sclipiri aurii si molizi inalti clatinandu-se usor in bataia suava a vantului prietenos de august. Sunt singura pe o banca, dar atat de intregita de prezenta fericirii. Sunt in parcul Vatra Dornei, e tarziu in noapte, e vara si e minunat…Ingerii zambesc si ei si isi spun unul altuia vestea... Catalina e atat de implinita..exact asa cum si-a dorit...exact asa cum a visat... ar putea sa adoarma acum pe banca asta si nu i-ar fi frica…pentru ca stie ca ar fi protejata de puterea ei, de miracolul din ea, de fericirea pe care sufletul ei pereche i-a oferit-o…de ceea ce ii ofera el, si nu –I ofera nimanui altcuiva…iubire. Doua suflete care pasesc pe aceeasi cale, cu doua stele care vegheaza de sus din inaltul cerului, ca lor sa le fie bine sis a ofere si celorlalti din jur. Cu doi ingeri care ii alina atunci cand tristetea sau dezamagirea ii atinge. Daca am sti…noi oamenii avem si noi aripi. Doar fiindca sunt invizibile, nu inseamna ca nu putem zbura. Nu inseamna ca nu ne putem inalta spiritual, ca nu putem atinge pragul acela care ne tine tintuiti, ca nu ne putem depasi conditia de simplu om… Aripile noastre sunt construite din iubire si din libertatea de a intelege iubire…si din iubirea de a intelege libertatea care nu e libertinaj.

Mediteaza cu mine....

2009-03-19T00:25:00.005+02:00

Fotografia pe care o vedeti nu reprezinta altceva decat cuvintele lui Lao Tzu. "Ai incredere in tine. Stii mai multe decat poti crede ca stii. In miezul fiintei tale, gasesti raspunsul...tu stii cine esti si stii ce vrei"...

Cand eram mica, noaptea cand adormeam, primele ganduri in minte erau cele in care ma vedeam pe mine insami deasupra terrei. O vizualizam, si ma plimbam in jurul ei… vedeam mari, continente, oceane, tari… nori… apoi imi plimbam ochii deasupra stelelor..vedeam universul, ma plimbam prin galaxii…si jur ca adormeam atat de fericita… nu pot, nu incerc macar, sa imi explic de ce, la o varsta asa de frageda vedeam ce vedeam, si ma gandeam la univers….

Asta era micul meu secret, si de abia asteptam sa vina noaptea… pe de alta parte insa, ma speria maretia universului, si uneori gandurile astea se transformau in vis, intrau in vis, adica visam pana dimineata micile mele mari expeditii in univers… intotdeauna m-a interesat sa…ma caut…sa ma cunosc mai bine..sa meditez la…mine. Nu din narcisism, ci din dorinta de a descoperi cine sunt,de unde vin, ce caut, ce urmeaza dup ace mor aici… atat de mult mi-am dorit sa aflu, incat mi s-au aratat multe cai de toate felurile, pana am vazut-o pe cea mai buna… intotdeauna am simtit ca nu e prima mea viata… stiu ca suna ciudat, dar asa am simtit de mica, dar tot ceea ce simteam venea in contradictie cu religia de care apartin, astfel ca sufletul meu se afla intr-o scindare continua. Vreau sa cred, si eu cred ca mi-am gasit sufletul pereche in aceasta viata. Nu vreau sa cred ca e doar o etapa in care el a venit sa ma invete ceva sau eu pe el ceva dupa care el pleaca. Vreau macar viata asta sa stea …sa invat o viata intreaga cu el… sa ajung la fericirea deplina! Tot eu sunt exemplul bun de cum tot ce gandesti negativ ti se intampla si atragi spre tine. De aceea schimb exemplul. Pur si simplu. E de ajuns sa caut in adancul sufletului, ca sa stiu cine sunt cu adevarat. Te-ai simtit vreodata fericit ca esti in preajma cuiva…si atat? Ca il vezi sanatos, intreg, ca e langa tine…. Fara sa astepti nimic altceva, ci doar sa te bucuri de momentul asta…? Incep sa vad ca prezentul e atat de interesant…e atat de minunat, e atat de imprevizibil, dar asta il face atat de frumos!!!

Maretia ta ca om sta in prezentul tau, in sensibilitatea ta, in autenticitatea ta. Plangi daca vrei sa plangi, si bucura-te daca asta simti. Chiar daca in secunda asta plangi in hohote, si in secunda urmatoare abunzi de fericire. Nu conteaza ca lumea spune ca esti nebun. Esti doar autentic. Esti tu in tot ceea ce faci. Esti sincer. Esti adevarat. Oricum, in adancul adancurilor sufletului tau, esti doar tu cu tine. Numai tu poti stii cine esti tu cu adevarat. Acolo iti dai tu intalnire cu tine. As vrea sa fiu pe un camp cu flori acum. Sau sa traiesc la tara dar la munte, si mai izolat….ca sa ma inalt un pic spiritual, pentru ca am uitat cum se face. As aprecia mai mult viata si prezentul apoi. Acum scriu la un calculator, tu citesti, iar iubitul meu mananca ananas si se uita la televizor. Si face oamenii din jurul lui fericiti. Toti 3 avem in comun ceva. Prezentul pe care alegem in fiecare secunda cum sa-l traim.

2009-03-17T17:08:00.004+02:00

Viata unei SPM-iste...Exclusiv pentru femei!!!

2009-03-15T19:14:00.007+02:00

Chiar ca vroiam sa scriu ceva interesant dar mi-am pierdut inspiratia..si cheful...si logica in ceea ce fac. Daca sunt oameni care se despart de alti oameni si dupa o vreme, ajung sa flirteze cu prietenii oamenilor de care recent s-au despartit, atunci nu ma mai mira nimic pe lumea asta. Si cand te gandesti ca oamenii aceia pot fi chiar aproape de tine, pretinzand ca iti sunt alaturi in clipe importante ale vietii...

O a vorbesc despre o problema cotidiana a tuturor femeilor, fara frica fara perdea fara tabu-uri..
Am 24 de ani si un suflet plin de speranta si iubire. Chiar daca unii nu vor sa vada asta. Din pacate pentru unii... din fericire pentru altii, sufletul meu este copilaros, ma simt din multe puncte de vedere o adolescenta inca, o fetita care are nevoie de afectiune, de iubire, de caldura si protectie. Cateodata mi-e greu sa imi spun mie asta. Sa recunosc asta. Pentru ca tot undeva in sufletul meu stiu ca pot la fel de bine, fi matura, capabila sa iau decizii, sa stiu ce vreau. Doar ca in ultima vreme copilul din mine si-a facut mult mai mult simtita prezenta, si am ajuns sa ma simt vinovata pentru asta. E oare atat de grav ceea ce sunt? Cand lumea te vede ca pe-un copil, incapabil de a spune si gandi ceva matur, iti pierzi increderea in tine si implicit in ceilalti..E ca si cum stai si te uiti la tine de undeva de sus si te intrebi de ce nu poti interveni...ai vrea, dar parca esti tintuit acolo. Dar in tot acest timp, stii, ca daca s-ar sti cine esti in sufletul tau, si ca asta e doar un SPM tampit, si al naibii de lung totul ar reveni la normal. Ai zambi si i-ai face si pe altii sa zambeasca.

Dispretuiesc razbunatorii. Oamenii care ajung sa puna in aplicare amenintarile lor. Oamenii care te lucreaza pe la spate. Oamenii care iti inseala orice asteptare, si care se preteaza la chestii josnice. Din fericire, am langa mine omul care nu cunoaste astfel de caracteristici si sentimente urate. Dar uneori nu stii sa faci diferenta intre lucruri spuse la suparare si realitate. De aceea poate ma comport asa ciudat uneori...de aceea + SPM-ul de care vorbesc americancele fara rusine cum se face la noi.. Suntem femei...e-adevarat nu avem o scuza pentru asta dar cu siguranta o saptamana, doua pe luna suntem dintr-odata mai....irascibile, nostalgice, neintelegatoare, si tot ce vrei la peiorativ. Conteaza mult sa fii inteleasa in aceste perioade aiurea, fara sa se considere ca iti cauti scuza la ceva. Fara sa se ia tot ce spui de bun... pentru ca te trezesti ca ai spus ceva ce venea tocmai din acele caracteristici mentionate anterior... unii nu pot intelege cand le spui...:"Crede-ma, parca n-am fost eu in momentele alea..."... Cum sa nu fi tu....doar nu gandeste altcineva in locul tau. Ba...da! Exista afectiuni fizice care au influenta asupra psihicului, si invers.

Niciodata nu voi intelege orgoliosii. Barbatie, feminitate... ce-i asta? De ce cred multi ca daca nu arata ceea ce simt, devin mai interesanti? Mai...demni? E atat de rau ca "ceea ce e in gusa sa fie si in capusa?" Adica sa spui ce simti mereu. Fara temeri. Si daca gresesti, sa realizezi, si sa incerci sa iti revii, nici sa iti cauti mereu scuze, e drept si asta, dar nici sa suferi enorm pentru ceva ce-ai spus si poate nu te-ai exprimat corect, de teama sa nu se perceapa gresit.

Cate complicatii...hai sa simplificam atunci:

1)Femeile sufera majoritatea de SPM. Nu obisnuiam sa am de-a face cu asa ceva, dar iata ca trebuia sa se intample odata si odata.
2)In acele momente, daca "substanţele secretate de glandele endocrine sau ale unor ţesuturi care contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea normală a organismului" [luat din DEX], nu functioneaza ok din cauza a factori ca: oboseala sau stress, alimentatie nesanatoasa...etc... - se ajunge intr-un punct in care femeia nu actioneaza normal. Ci mai degraba ciudat. Stiu ca toate sunteti de acord cu mine. De cate ori nu v-ati simtit lipsite de vlaga in aceasta perioada, irascibile, pline de spaima, griji, temeri...cate dintre voi nu ati avut palpitatii, bufeuri. Si va intreb ce va doriti in aceasta perioada? Cu siguranta nu mila...nu compasiune din aceea similara cu cea pe care i-o oferi unui cersetor in gara...ci...un pic de intelegere. Si cand lumea iti este mai rea, si te trezesti cu ditamai cosul pe nas, cand pielea iti devine aspra, si ramane asa cu orice crema ai da...si vizita la dermatolog nu prea are efectul scontat, cand incepe sa -ti fie frica ca "daca si cu parca...?", sa nu se intristeze si celalalt de langa tine mai tare...sa nu te adanceasca si mai tare in starea asta de spirit pe care ai vrea si tu sa o alungi cu orice pret. Pentru ca zi de zi, oricat vrei si incerci, aceste substante nu mai tin cont de tine...SPM-ul asta se poate intinde la unele femei luni intregi fara pauza...incat cand te intreaba cineva...."Ai si tu SPM?" tu sa -raspunzi resemnata: "Da...de vreo 9 luni de zile.."

Intentionam sa vorbesc de Coldplay, dragii mei... dar am ajuns sa vorbesc despre o problema cotidiana in viata unei femei, pe care foarte putini/e reusesc sa o intealaga si sa tina cont. SPM-ul nu e boala, e un sindrom, care te "ataca" mai mult pe plan psihic. Si tot ceea ce vrei, este sa te trezesti din nou, sa te simti mai usoara, mai libera psihic...sa scapi de griji si probleme, sa zambesti din nou... pentru asta insa, este necesara o vizita la medic, pe care majoritatea dintre noi uitam sa o facem, crezand ca problemele nu se pot agrava. Va pot arata un caz real de cum problemele se pot agrava si ajung sa faca rau atat tie cat si celor dragi tie.

Inchei prin a spune ca o sa va ofer Pink si "Please don't leave me"..o piesa extraodinara... desi nu inteleg oamenii ironici, piesa asta e o ironie la adresa despartirii lui Pink de fostul sot, Carey Heart...ei sunt, va anunt, din nou impreuna, pentru ca au realizat ca diferentele dintre ei nu sunt neaparat de netrecut cu vederea...ca de cele mai multe ori, tocmai asta ii face pe oameni sa se completeze. Ideea e sa aiba un plan comun, sa se indrepte amandoi pe acelasi drum, sa priveasca amandoi in aceeasi directie...au invatat ca nu numai cariera e cea mai importanta, si ca viata personala, sufletul, iubirea dintre ei este pe primul loc. P.S: Si PINK afirma ca sufera de SPM:pI don't know if I can yell any louder
How many time have I kicked you outta here?
Or said something insulting?
da da da da-da
I can be so mean when I wanna be
I am capable of really anything
I can cut you into pieces
But my heart is....broken

Da da da-da da
Please don't leave me
Please don't leave me
I always say how I don't need you
But it's always gonna come right back to this
Please, don't leave me

Laura Stoica - dupa 3 ani...

2009-03-09T10:54:00.006+02:00

Astazi e 9 martie. La o zi dupa Ziua Femeii, viata arata la fel ca inainte, si traim cu totii cu speranta ca o putem face mai frumoasa. Cu toate acestea, acum 3 ani se stingea din viata o stea a muzicii romanesti. O fiinta atat de puternica la exterior, dar delicata in interior. O femeie care nu a apucat sa povesteasca prea multe apropiatilor ei despre norocul de a fi una dintre cele mai fericite femei din lume.... Dupa multe coborasuri, parea ca, in sfarsit, ea a gasit scara pe care sa urce si sa nu mai coboare vreodata... Din pacate, pe 9 martie, scara pe care urca s-a hotarat sa devina rulanta si sa o urce pana la cer, definitiv.

Laura Stoica a fost si va ramane o fiinta de neuitat, un artist desavarsit, un cameleon prin muzica, fara sa-si piarda adevarata indentitate. O Balanta convinsa, care a luptat cu soarta-i, de multe ori, potrivnica, dar care a reusit sa -si invinga propriile temeri, proprii dusmani, si a reusit sa gaseasca fericirea. Chiar daca, pentru prea putin timp, aici pe Pamant.

Nu am sa uit ziua aceea mohorata si plina de zapada, de pe 9 martie 2006. Ca un traznet mi-a sunat in ureche vestea mortii ei, a logodnicului sau, Cristian Margescu, bateristul trupei cu care canta Laura, si a copilului lor, nenascut inca. Multe zile m-am intrebat de ce i s-a intamplat tocmai ei, de ce atunci, cand, dupa atata vreme, era in sfarsit, fericita pe deplin. Avea 38 de ani, si astepta primul ei copil... Intrebarile au ramas, firesc, fara raspuns, doar Dumnezeu stie de ce a ales sa-i ia pe toti la El... si m-am consolat cu gandul ca probabil acolo unde sunt, le este mult mai bine, si sunt cu adevarat fericiti... Acolo unde nu cunosc ura, resentimente, regrete, invidie, rautate...

Pacat ca Laura este, ca foarte multi alti artisit, de altfel, pretuita de-abia dupa ce a disparut. Pacat ca nu am stiut sa o pretuim atunci, cand vocea ei puternica rasuna in cantecele-i cu versuri atat de profunde, cu un sound atat de sofisticat, si in acelasi timp, de bun-gust, fata de tot ceea ce se intampla pe piata romaneasca in acele momente.

Nu cu mult timp inainte sa plece dintre noi, Laura lansase doua single-uri: "Nu-i nimic", si "Mai frumoasa". Despre ultimul dintre ele, se simtea atat de mandra si spunea ca este povestea ei si a lui Cristi. A apucat sa lanseze single-ul la Teo in emisiune, si a si promovat noul album in concerte prin tara. Ultimul sau concert a avut loc la Urziceni, pe 9 martie... Dupa concert, cei doi logodnici se grabeau spre Bucuresti. O masina "papuc" venea de pe contrasens...soferul adormise la volan...momentul impactului le-a fost fatal. Astazi Laura exista doar in amintirea noastra, prin cantecele ei, prin tot ceea ce Laura a fost.

La 3 ani de la moartea sa, va invit, daca ajungeti sa cititi aceste randuri, sa tineti un moment de reculegere, macar in mintea voastra, pentru acest "actor grabit", si incercati sa pretuiti tot mai mult fiecare clipa a vietii voastre. Niciodata nu putem sti cand se termina ghemul...

Va ofer ultimul single al Laurei, "Mai frumoasa", care are o semnificatie cu totul si cu totul speciala pentru mine!Odihneste-te in pace Laura, oriunde ai fi acum....

Because I love ... September.

2009-03-06T14:24:00.018+02:00

Intotdeauna m-am declarat o indragostita convinsa de piesele slow, cu accente jazz, sau in orice caz, de tot ceea ce romanii nostri numeau prin anii '90 "blues" [de fapt, genul muzical "blues" e total diferit fata de ceea ce numeam noi "blues" pana mai ieri, iar unii dintre noi -chiar si azi:p]. Ideea este ca, odata cu revenirea frumoasei Kylie Minogue in atentia noastra, prin 2000-2001, cand s-a reinventat si re-lansat cu piesa "Can't get you outta my head", au inceput sa-mi placa foarte mult piesele cu accente "electro", efectiv ca sound. Multe dintre aceste piese, trebuie sa recunoastem, au un sound care te duce cu gandul la optimism, speranta, fericire... Si cum genul "electro-pop" nu a intarziat sa ia nastere, Kylie fiind numita Regina acestui gen muzical, am inceput sa ascult cam tot ceea ce inseamna "electro-pop". Pana sa ma dezmeticesc eu bine in ceea ce priveste acest gen, a aparut in 2004 in Romania si albumul semnat September, cu acelasi nume. Lucram pe atunci la Radio Dorna, si aveam emisiunea mea...

Tin minte si acum..inca de la primul single, "La la la (Never give it up)", am ramas surprinsa pozitiv, si imi venea sa dansez in cabina de emisie, si oriunde ma aflam, cand ascultam aceasta melodie. Cum pe atunci, nu eram atat de pasionata de internet, ma limitam doar la a presupune: cine o fi September? Or fi mai multi in formatie? De unde sunt..etc... Apoi am primit la radio si cel de-al doilea single September auzit in Romania, "September all over", dar cel de-al treilea EP din cariera September. De abia atunci am aflat ca minunata solista se numeste Petra Marklund, si e originara din Stockholm, Suedia. Ba mai mult, am avut surpriza sa constat ca e doar cu 10 zile mai mare ca mine. Adica are 24 de ani...? Si eu care sincer credeam ca are vreo 30. Petra nu arata deloc rau, insa machiajul o face sa para mai matura.

Spre deosebire de discul single precedent, September All Over s-a bucurat de succes în rândurile fanilor, reuşind să obţină poziţia cu numărul opt în clasamentul oficial din Suedia. În regiunea Scandinaviei, piesa a obţinut difuzare slabă la posturile radio, nereuşind să intre în ierarhia celor mai difuzate piese. În România, in schimb, melodia a ajuns până pe poziţia cu numărul 14.

September a stat în umbră pînă la ieşirea pe piaţă a noului album, numit In Orbit. Acesta a fost produs în prima parte a anului 2005. Toate piesele au fost produse de Jonas von der Burg şi scrise de Jonas von der Burg, Anoo Bhagavan şi Niklas von der Burg, excepţie făcând melodiile "Flowers on the Grave" (scrisă de Steven Elson şi Dave Stephenson) şi "Midnight Heartache" (scrisă de Jonas von der Burg, Anoo Bhagavan, Niklas von der Burg, Donna Weiss şi Jackie de Shannon.

Cele cinci single-uri extrase de pe album: Satellites, Looking For Love, Flowers on the Grave, It Doesn't Matter şi Cry for You au ajuns rapid hituri în Suedia şi au reprezentat modul în care Petra Marklund a devenit cunoscută în Europa. Pentru a promova albumul, September a concertat deseori în Rusia, China, Statele Unite şi Europa, muzica sa devenind mai apreciată de ascultători.

Cry for You a devenit rapid un hit în Europa, câştigând poziţii importante în topuri şi este considerat, după "Satellites", cea mai de succes melodie a Petrei Marklund. În Suedia, piesa a obţinut locul şase în topuri, în România poziţia cu numărul zece, în Olanda locul patru, iar în S.U.A., în cadrul Billboard Hot Dance Airplay prima poziţie. În prezent, "Cry for You" ocupă locul 927 în topul celor mai de succes melodii din toate timpurile. Piesa a fost inclusă pe compilaţia Ultra:Weekend 3.

La data de 20 iunie a anului 2007, September lansa în avans un single, intitulat "Can't Get Over". În luna septembrie a aceluiaşi an a început comercializarea noului album discografic al artistei, numit Dancing Shoes. Acesta reprezintă cel de-al treilea album din cariera sa, pastrand acelasi stil electro-dance-pop.

Pentru a promova albumul, September a început un nou turneu european, compus din mai multe serii de concerte dispuse în câteva ţări. În România, cântăreaţa a susţinut şapte concerte în oraşele mari ale ţării, printre care si Iasi, unde a concertat in Pub 25, pe 9 noiembrie 2007. Datorită succesului obţinut de melodia "Cry for You" în regiunea Ţărilor de Jos, September a semnat un contract cu casa de înregistrări Silver Angel Records. La scurt timp a început comercializarea unei compilaţii numită "Dancing in Orbit". Pe aceasta sunt incluse nouăsprezece melodii lansate anterior de către Marklund. Compilaţia este comercializată numai în Belgia şi în Ţările de Jos.

Intotdeauna m-am intrebat de ce solista i-a ales numele de scena " September", dar de abia acum mi-a traznit prin minte raspunsul... e nascuta pe 12 septembrie 1984...septembrie..september... pai bine, si daca eu decid sa -mi fac formatie, fiind nascuta tot in septembrie, ce nume o sa mai imi pun? :P

Am scris despre September nu doar pentru ca o admir pe Petra ca si voce, sound al pieselor, si look. Am scris despre September pentru ca imi trezeste amintiri frumoase dintr-o vreme in care eram destul de mica pentru lumea asta mare, chiar daca aveam vreo niscaiva 19 ani. Si scriu despre September, pentru ca recent am descoperit piesa, deja destul de veche, "Beacause I love you", de care pur si simplu m-am indragostit, si vreau sa i-o dedic sufletului meu pereche in aceasta viata, alintat Bocanila. O piesa care aduce a ... stilul Kylie Minogue, dar ...cu personalitate. Enjoy!You say that you love me
We both know you don't mean it every day
But somehow you got me
So I'll put up with anything you say

Because I love you I'd rather be with you whenever
Than without you all the time
And I will forgive you whatever
Just to say that you are mine
I love you, do you love me
When tomorrow comes I guess we'll see
When I push in, you pull out
But you still need me

Yes, I do,
Yes, I do,
Yes, I do,
Yes, I do now...

Taking Chances

2009-03-04T23:55:00.004+02:00

Ma uitam asa la Celine Dion... toata lumea o stie. Multi o adora dar sunt si multi cei care nu pierd nici cea mai mica ocazie de a o acuza. Fie pentru ca e casatorita cu un barbat cu 26 de ani mai mare ca ea, fie pentru ca refuza cu incapatanare sa se retraga de pe piata muzicala. Dar de ce ar face-o? Inca de la "Ne partez-pas sans moi", piesa cu care a participat la Eurovision in 1988, si pana la cel mai nou single semnat Celine " Taking Chances", artista in varsta de de 41 de ani din Quebec, Canada demonstreaza inca odata ca are cu adevarat un dar de la Dumnezeu.

Melodiile ei te poarta pe un drum plin de speranta, fericire, tristete, melancolie, ca apoi sa te intoarca pe acelasi drum cu tristete, optimism, din nou melancolie si apoi din nou fericire. Celine Dion vorbeste despre sentimente. Celine Dion simte ceea ce canta. E insa destul de ciudata faptul ca Celine nu-si scrie singura textele melodiilor pe care le interpreteaza cu atata patos. Foarte multe dintre piesele preluate de ea de la alte artiste s-au dovedit a fi, insa, no.1 in toate topurile la nivel mondial, si asta numai si numai datorita calitatilor sale vocale extraordinare.

Nu vreau sa vorbesc despre viata lui Celine. Mi-ar trebui zile. In schimb, vreau sa-mi exprim uimirea si admiratia. Sunt uluita. Dupa atata timp, Dion arata perfect. Intr-o tinuta sexy, Celine a interpretat pe 19 august 2008 melodia „Taking Chances” în cadrul unui concert susţinut în Bell Centre, Montreal, Canada.

Ca intotdeauna, extrem de prietenoasa, deschisa, haioasa, superba. Si ma uitam asa, cu ochii cat cepele la o femeie atat de celebra, atat de frumoasa si de sigura pe ea. O femeie atat de indragostita de sotul ei, pentru sanatatea caruia a luptat, cu riscul de a disparea defintiv de pe piata muzicala. O femeie care si-a inceput cariera, nestiind mai deloc limba engleza, o femeie cu dinti inegali si mari ca de cal, dar acre a avut curajul sa se schimbe, sa se reinventeze, fara insa sa piarda o boaba din tot ceea ce inseamna temperamentul si personalitatea sa. O femeie care de la 14 ani iubeste acelasi barbat...

Si cate mai sunt inca de spus despre Celine Dion... cum sa n-o iubesti? Iata "Taking Chances" ["Riscand"]. Urmareste si ...zambeste!

Celine Dion -Taking chances LIVE
Vezi mai multe video din Muzica »

Thoughts on a Spring day...

2009-03-04T15:22:00.004+02:00

It's so strange, that you are right here with me, yet I miss every "I love you", and every single embrace. I miss your caresses, your sweet touches, I miss last summer... They say every beginning is wonderful, when it comes to love, but how is it that very few of us manage to make each day a new beginning, how is it that I forgot to be myself?

We're always in a hurry. To cook, to clean, to earn money, to be happy. And all this time, Earth is spinning around with 30 km per hour, with an unimagineable cruelty. I just wish I could hold Time in my hands for at least one second. One small, insignificant, but wonderful second. To feel I have wings to fly, stop Earth from moving, and turn bad into good, hate into love, sadness into happiness.

But, I don't know how, some kind of force wakes me up every day, and makes me realize, I'm just a human being, with hopes, dreams, just like everybody else. A human being driven by the force of pure love, a human being that cannot sleep, work and go on without a strong embrace, a few kisses, an "I Love You" in the middle of the night and a sweet caress...

I just wanna quit fearing that someday I might lose the ones I love, that I might lose you...the man that gave me life, that made me feel life truly has sense, the man with the most beautiful hands in the world. How do I deal with my own fears....?

It's a beautiful spring day, and as I write here, facing my own fears and doubts, I look at the sun, at the clouds and at the trees whispering in the wind, and somehow I smile, and all I can say is: "Sometimes I'm really weird!"...

PS: Ii multumesc matusicii mele dragi, Maria Cretu, o femeie extraordinara, un suflet atat de cald, care abunda de iubire...ii multumesc pentru faptul ca...Dumnezeu m-a ales sa ii fiu nepoata..e o onoare!

2 Martie....sau ce-o fi el...

2009-03-02T10:31:00.004+02:00

Astazi e 2 martie...nu ca nu s-ar sti asta, dar in goana noastra de a trai si nu oricum, ci bine, in freamatul si valtoarea vietii, se intampla sa mai uitam ce zi e. Nu e nicio ocazie speciala, as putea spune, pentru care scriu. Nu e ziua mea, nu e ziua nimanui apropiat. Dar cu siguranta este ziua cuiva pe Pamantul asta. La Multi Ani lui, ei, tie, si oricarui om care-si serbeaza ziua de nastere, la multi ani noua, celor care traim si mai speram in frumos, iubire, fericire, bunatate si o viata mai frumoasa ca pana acum.

Nu stiu de ce scriu...poate din dorinta de a intampina cum se cuvine Zana Primavara, poate in speranta ca o sa mai vad/cumpar/primesc ghiocei, frezii, lalele, zambile si branduse, poate doar pentru ca in inima mea uneori isi mai face loc tristetea, cu sau fara motiv, si as vrea sa o alung, doar privind cerul asta senin si copacii astia frumosi din fata Primariei.

Nu-mi place sa fiu trista. Trebuie sa recunosc ca n-am eu atata putere mintala incat sa -mi induc eu starea de tristete, asa din senin, ca nu am ce face. In inima mea, exista o suflare, o suflare divina [pentru ca nu am eu niciun rol, niciun aport in asta, ci bunul Dumnezeu], pe care mie imi place s-o numesc "energia catalineasca". Ei, si energia asta e un fel de echivalent al flerului. Adica o presimtire, o caracteristica a inimii mele, care o face sa stie cand ar trebui sa-si intinda lung antenutele, si sa simta energia celorlalti, sa o capteze exact asa cum prinde o caracatita prada, in foamea ei nestavilita...

Si asa devin eu trista, sau, dupa caz, daca antenutele nu simt acel ceva care sa le dea de banuit ca ar fi ceva nelalocul lui in lumea in care eu traiesc -fericita. Cateodata as vrea sa le tai, as vrea sa nu simt nimic, decat fericirea de a trai azi si atat. Mi-ar fi muuult mai bine. As deveni, ce-i drept mai nesimtita, riscand poate sa sufar mult mai mult, ulterior, cand voi fi aflat anumite lucruri pe care nu am vrut sa le "captez" atunci cand trebuia, dar macar voi fi trait prezentul, si asta ar fi tot ce-ar conta.

Realizez acum ca totusi am o anumita putere mintala sau mentala, sau whatever, care cred ca in clipa de fata si nu numai, nu imi face deloc bine.

Initial, ma gandeam sa aduc o oda primaverii astazi, insa am divagat. Inima mea, ca de obicei, tanjeste dupa exaltare, dar cum exaltarea absenteaza, antenutele sunt intinse la maxim. Si doar mi-e dor, enorm de dor, de povestile lui Creanga, de fulgii de nea de pe pervazul geamului de la Vatra Dornei, de Ace of Base si Celine Dion pe fundal intr-o zi de vara, la 12 ani, cand nu stiam de greutati, responsabilitati, cand nu eram judecata dupa cum arat, ce fac, si cand nu se intreba nimeni oare cat va mai dura pana cand a noastra Catalina va sti exact ce sa faca.

Pentru ca atunci, stiam exact ce sa fac. Eram eu, pentru ca ma simteam in largul meu in tot ce faceam. Pentru ca stiam clar ca indiferent daca fac ceva gresit, nu imi va spune nimeni cat de stangace sunt, pentru ca toti am sti ca nu e asa. Nu ca ar fi aiurea in prezent. Nu. Doar ca viata asta o intelegi si o percepi tot mai corect, pe masura ce trece timpul, si te uiti un pic in trecut si vezi unde ai gresit... si stii ce sa faci in prezent....

Nu mai scriu ca sunt chiar trista si sper ca pana la sfarsitul lui 2 martie sa ma bucur de aceasta zi.

Si-n tot timpul asta, Pamantul se invarte in jurul Soarelui cu 30 de kilometri pe secunda.

Dunitru

2009-02-18T17:19:00.004+02:00

Pe Bobby si Bobo ii stiu de pe vremea cand alergam cu sufletul la gura prin hotel sa le iau interviu pentru un post de radio din Vatra Dornei, unde lucram atunci. I-am intalnit din nou la Serbarile Zapezii, si i-am invitat la radio. Deci, imi permit sa spun cu mana pe inima ca sunt doi tipi extrem de haiosi, si cu adevarat talentati in ceea ce fac. Fiecare piesa pe care o lanseaza, e cu siguranta o ironie [pe buna dreptate] la adresa cuiva, sau a ceva.

De data asta, Fara Zahar, caci despre ei este vorba, aduc in prim plan un personaj numit sugestiv...Dunitru. O piesa cu accente emo-rock, gen Tokio Hotel, o parodie, o ironie la adresa emo-istilor de tot felul.

Piesa va fi lansata miercuri, 18.02.2009, in cadrul emisiunii lui Maruta, Happy Hour. Interesant este si videoclipul acestei piese, unde ii vei putea vedea pe baieti imbracati in stil emo, povestind despre dragostea, probabil neimpartasita, a lui Dunitru pentru o fatuca din sat, si iscalitura lui pe poarta fetei.[e o intreaga poveste cu iscalitura asta].

Incerc sa nu dau prea multe detalii, pentru a nu strica surpriza. Oricum, "Dunitru" este o noua aparitie super a baietilor originari din Dorohoi, Botosani, sau, mai bine zis, noul succes muzical a lui Bobby si Bobo.

Go boys!

The Balkan Girls - Invitatie la dezmat?

2009-02-17T14:47:00.008+02:00

"I'm gonna start my weekend with gin tonic and lime" [in traducere libera: "Imi voi incepe weekend-ul cu gin tonic cu lamaie"]. Asa rasuna vesel si sexy unul dintre versurile de inceput ale piesei care va reprezenta tara noastra la Eurovision-ul de anul acesta, de la Moscova, "The Balkan Girls". Nu ma indoiesc ca exact asa fac fetele din Balcani, unde se stie ca fetele de la 15-16 ani incolo au devenit cel putin amice ale domnului Bachus. Dar oare stie asta si vocea piesei, Elena Gheorghe? Sau mai bine zis, cat de bine stie limba engleza, pentru ca in ultima vreme se cam aud voci, ce-i drept, un pic rautacioase, care afirma ca Elena n-ar prea stapani limba lui Shakespeare.

Vreau sa mentionez din start ca reprezentanta tarii noastre la Eurovision 2009, Elena Gheorghe este o fata deosebita. Nu am nimic personal cu ea, din contra, o admir pentru ambitie, forta si talent. Cu toate acestea insa, cantecul de petrecere pe care il va prezenta la Eurovision, ale carui versuri nu stiu cine le-a putut compune, s-ar putea sa se intoarca cu impactul unui boomerang impotriva ei. Desigur, nu incerc sa tragidizez ridicolul din cateva versuri ale acestei piese, versuri care, bineinteles, prind in ultima perioada nu numai in Romania, ci in intreaga Europa, dar cand auzi "My hips are ready to blow!["Coapsele mele sunt pregatite sa explodeze!"],sau "This record is so hot, and I've got so much to show" [Piesa asta e atat de fierbinte, si eu am atatea sa arat], nu poti sa nu te intrebi..."cam ce ai de aratat, Eleno?"... "Aa...si, by the way, tata' tau, prea cucernicul parinte Gheorghe, danseaza fain pe piesa asta? Ce zice de coapse? Sunt ok, merg, explodeaza bine pe piesa ta?" Dupa care, ca sa fie si mai sigura treaba, duduica cu pricina fuge de-si cauta un baietas cu bani...asa...deh...pentru un sarut. Ca daca -i cald in clubul din Balcani... Deci, continuam cu analiza pe text: "I'll find a boy for a kiss".

Stiti? Ceea ce frapeaza la piesa, este ca dupa versurile cu tenta sexy-senzuala, cu unduiri de solduri, ginuri tonice si lasare in voia sortii in miez de noapte intr-un club, undeva in Balcani, se trece rapid la o latura romantico-siropoasa de basm, in care, vorba Simonei Senzual, sa-i dea Dumnezeu sanatate si coapse bune, "teluricul se amesteca cu sacrul", si anume: " Who knows? Maybe he'll be my prince!"...Oh, Doamne! Nu zau! Fugi d-aci! Drept asta vrea duduia din Balcani, cine-o fi ea, dupa un gin tonic cu lamaita in miez de noapte. Sa fie baiatul un gentleman, un print coborat din vazduh, asemeni Luceafarului in noapte, care, apropos a intrat in Guiness Book macar.

Cu toate acestea, nu o pot blama pe Elena, si nici nu pot incerca sa dau vina pe Duta, sau pe textier, cine o fi el, in conditiile in care textele la orice piesa compusa de vreun roman in ultima perioada, abunda efectiv de ciudatenii, adica sunt practic versuri proaste. Adica, mai exact, asta vor romanii nostri sa auda... Nu pot decat sa ii doresc tinerei Elena mult succes la Eurovision, sper sa o tina vocea, si sa faca adevarate furori cu cele multe rochii pe care le va prezenta in timpul concursului...Desi, sincer, ma indoiesc ca va lua premiul cel mare, pentru ca Eurovisionul a devenit clar o chestie de interese de tot felul, despre care prefer sa nu mai vorbesc deloc. Vreodata.

Top of New York

2009-02-12T15:40:00.004+02:00

Cand eram mica, visam sa ajung in Statele Unite ale Americii. Asa mi-a trebuit daca tatei i-a trebuit sa ma invete sa citesc la 3 ani, iar primul cuvant in engleza l-am pronuntat pe la vreo 4 ani si ceva. Nimeni nu stia mai bine ca mine ce se intampla in Dallas, si cred ca nimeni din bazinul Dornelor nu statea cu ochii mai mari decat cepele sa urmareasca Twin Peaks...[ tind sa cred ca de-acolo mi se trage "scenarita"]. Nu stiu sa fac toate lucrurile bine, dar daca e ceva ce stiu sa fac cu adevarat bine si din pasiune, poate chiar mai bine decat radio, e ... Engleza. Vorbit, scris, citit, interpretat, ia-o cum vrei. Nu -mi fac reclama pe blog, nu caut sa dau meditatii [cel putin nu inca, am facut de enorm de multe ori asta, si ma simt bine ca am reusit sa fac cativa oameni sa iubeasca aceasta limba, oameni care, pana sa ma cunoasca, o urau pur si simplu]. Nu ma laud, desi probabil asta e senzatia pe care o dau. Ceea ce vreau sa spun de fapt, este ca din pasiunea aceasta pe care am avut-o si inca o am vis-a-vis de limba si literatura engleza, s-a nascut, inevitabil, pasiunea pentru muzica.[In anii '90, care inseamna copilaria mea, cam toata muzica pe care o puteai asculta in Romania, cel putin pana la jumatatea deceniului, era in limba engleza.] Cum vorbeam si intr-o postare anterioara, toti acei aristi care erau pe buzele tuturor prin 1993, 1994 si 1995 si chiar si dupa: Sandra, Dr. ALBAN, Jessica Jay, East 17, Take That, Backstreet Boys, La Bouche, Snap, Scatman, Corona, Real McCoy, 2 Brothers on the 4th Floor, No Doubt, R.E.M, No Mercy, oooo, si cati altii.... Imi aduc aminte cat eram de entuziasmata sa ascult pe caseta toate aceste formatii, si scriam pe un caietel ceea ce credeam eu ca sunt versurile piesei...dar uite-asa, incet-incet am invatat limba, cu tot cu subtilitatile sale gramaticale, de semantica, topica, interpretare si ce-o mai fi. Si tot asa am si inceput sa cant, si cam asta fac si acum, printre alte activitati. Mai pe scurt, coc ceva in sensul asta... din pasiune si de drag.

Fiind pasionata si de tot ce inseamna S.U.A, am ajuns sa cunosc geografia majoritatii oraselor mari, istoria lor, si tot tacamul...muzical de pe acolo. New York-ul a fost de departe, orasul meu preferat, poate chiar mai mult decat Paris-ul. Nu stiu daca ierarhia a ramas aceeasi, cert este ca imi doresc enorm sa vizitez acel oras, fie si numai pentru a le demonstra celor care spun ca N.Y.C. e prea aglomerat, prea....fistichiu, prea "nu -stiu-cum", ca toate aceste apelative nu fac din N.Y.C. un oras lipsit de romantism. Din contra, acolo ai toate alternativele. Vrei sa fii romantic? Ai unde merge... Vrei sa fi funky? Ai cu siguranta locul in care poti fi asa. Divaghez insa mult. Ideea nu era sa laud New York-ul, ci sa vorbesc de muzica buna si nemaiauzita la noi, dar care la ei e foarte placuta auzului urechilor... Despre una dintre aceste formatii voi vorbi intr-o postare viitoare...ei sunt Burgundy si locuiesc in New York. Cu toate acestea, cu toate ca aud la propriul meu loc de munca, toate piesele noi si auzite, sunt surprinsa sa vad ca in topul unuia dintre posturile de radio cele mai ascultate din America, Z 200, se afla Lady Ga Ga cu...Just Dance. Nu ca as avea ceva cu piesa, dar de obicei ceea ce se afla in topul lor, nu ajungea extrem de repede la noi, si culmea, erau piese foarte ok ca sound. PLacut surprinsa sa o vad pe Taylor Swift cu "Love Story" pe locul 2, si oarecum nesurprinsa sa o gasesc pe Britney cu "Circus" pe pozitia 3 a clasamentului. Fata asta da semne ca si-a revenit, atat personal, cat si muzical. Kanye West sta cuminte pe 4 cu "Heartless", iar pe 5 o gasim pe Pink, cu a sa balada punk-rock "Sober". The All American Rejects ajung pe 6 cu "Gives You Hell", o piesa despre care eu personal nu am foarte multe cuvinte de lauda, iar pe 7, se bucura de prezenta in Top 10, Kelly Clarkson, cu "My Life Would Suck Without You". "Kelly, Kelly, de ce nu ti-ai pastrat stilul? ", i-as spune daca as avea ocazia sa stau fata in fata cu ea. Kelly canta tot un fel de rock, mult mai comercial insa, mult mai...orchestrat, mult mai...ritmat. Si nu cred ca ii mai pune in evidenta atat de bine calitatile vocale, demne de invidiat, cel putin intr-o vreme. Anyway, pe 8 ii gasim pe cei de la The Fray, cu "You found me", o piesa superba, iar locurile 9 si 10 nu stiu ce mai cauta in Top 10. Asta e cel putin, parerea mea de acum. Pussycat Dolls "I hate this part" si Britney "Womanizer" intregesc locurile 9 si 10 ale topului.

Si uite asa am vazut Topul New York-ului, din punct de vedere muzical. Nu mai avem World Trade Center, ca sa fiu efectiv in varful New-York -ului, dar pot face insa o selectie de muzica buna, pe care sa o ascult imaginandu-mi ca sunt acolo cu oamenii dragi mie, la o plimbare pe 5th Avenue.

Fiecare cu Aura lui....

2009-02-10T15:27:00.004+02:00

Cred ca este pentru prima data cand stau sa ma gandesc la ce sa scriu. Niciodata nu am facut asta. Daca scriu, si cand scriu, scriu ce simt in momentul respectiv. Si nu credeam ca va veni acel moment in care stau sa imi fac ordine in minte, sa imi aleg cuvintele in asa fel incat sa se inteleaga cat mai bine ce vreau sa spun.

Azi am reintalnit-o pe Aura. Fosta [deja] studenta a Facultatii de Litere, specializarea Germana-Engleza, cu un an mai mica decat mine. Nici nu mai stiu cum am facut cunostinta. Aaaa, cred ca la un inceput de an universitar, mai exact in anul II, cand stand la coada pe holurile mici si urate, pe atunci, ale Facultatii de Litere, ca sa imi aflu orarul, zaresc o fata cam de aceeasi inaltime cu mine, frumoasa foc, cu un podoaba capilara de invidiat si cu un accent sudic foarte placut urechilor, nicidecum suparator. Ea era, si este, Aura... o fata cu care m-am imprietenit inca din clipa in care am ajutat-o sa descifreze orarul hieroglific de pe tabelul acela de pe perete. Am ramas prietene, desi timpul nu ne-a permis sa ne intalnim...

Iata ca ne revedem astazi in fata usii Primariei Iasi. Ea ca reprezentanta de seama a unei firme de constructii, eu - prezentator de stiri. Ea -participa la o licitatie, eu- cautam informatii din Primarie pentru radio. Deh, munca de reporter... Adevarul este ca nu am apucat sa stam de vorba niciodata foarte mult, insa de fiecare data cand ne-am vazut ne povesteam una alteia ce a mai facut fiecare si cum ii mai merge.
Astazi, la Palatul Roznovanu, pe hol, pe scaunele de asteptare [ unde stau oamenii cand asteapta sa intre in audienta la vice], am stat si noi si ne-am povestit una alteia viata noastra de ultima data cand ne-am vazut. Am fost surprinsa sa aud ca Aura e casatorita, ca pleaca la Bucuresti, ca maine isi da licenta. De fapt, am fost surprinsa sa revad o fiinta mult mai matura decat imi puteam imagina pentru un om de 23 de ani. O fata mai mult decat deosebita, de un curaj incredibil, o persoana cu idei si initiative demne de laudat. O persoana darza, hotarata, capabila sa mute muntii din loc, pe dinafara, dar o sensibila si o sufletista pe dinauntru. O fata, repet, mult prea matura pentru varsta ei...

N-are rost si nici nu as putea sa va redau tot ce am vorbit, cert e insa ca astazi, Aura a scos, fara sa vrea, aura aceea a mea care statea ascunsa de atata vreme. Simt ca ma aseman ei in multe privinte, diferenta o reprezinta insa faptul ca mie mi-a lipsit initiativa in ultima perioada. "Nu-i nimic", imi spune Aura. "Si eu am avut momente...dar mereu am stiut cine sunt si ce vreau de la viata!"... Ce exemplu demn de luat in seama.

Poti spune despre Aura ca duce o viata dubla. Un Second Life. Cand iti vorbeste despre anumite persoane, ochii i se inveselesc instantaneu, colturile gurii i se ridica, mainile incep sa ii tremure. Pe moment o acuzi, dar la o reanalizare a situatiei date, realizezi ca si-a gasit in sfarsit o modalitate de a fi fericita, si nu o refuza. De ce ar face-o, la o adica? Nu spune NU fericirii actuale, din moment ce vrea sa o pastreze, risca pana la ultima picatura totul, pentru a face totul sa mearga bine. Pentru ca iubeste. Dar undeva, in inima ei, traieste o alta viata, unde nu stie decat sa zambeasca, sa iubeasca, si sa fie iubita exact asa cum este ea. Unde nu trebuie sa se simta rau pentru ce a realizat pana acum.

Intalnirea cu Aura a marcat o parte buna din inima mea. Era ca si cum vazusem un al doilea EU, dar un EU care nu a stat pe loc, a facut ceva, desi ea, Aura a avut partea de greutati, pe cand eu nu am stiut sa apreciez cat de usor imi era sa realizez anumite lucruri...care nu stiu daca or sa se mai intoarca vreodata. Cert e ca Aura beneficiaza de o aura foarte puternica. Si daca e adevarat ca exista reincarnare, atunci, de abia astept sa o re-intalnesc pe Aura intr-o viata viitoare, caci cu siguranta fata asta are o karma buna.

...Cat despre propria-mi Karma, nu stiu... Realizez acum ca trebuie sa fiu ca personajul acela care renaste din propria cenusa... Simt nevoia sa am aceiasi oameni dragi langa mine, dar totusi, sa ma reinventez, sau poate doar sa redevin ceea ce eram odata... Si ca sa nu ma acuze lumea ca nu mai postez pe blog melodii noi si nemaiauzite, ma tin de cuvant si va ofer cea mai frumoasa piesa a frumoasei Britney Spears de pe cel mai nou album, "Circus", intitulata "Out from under"... Si nu e oricum, ci cu legatura directa la subiectul de azi. O dedic cu mult drag, Aurei, cu speranta ca ne vom revedea cat de curand, si ii urez muuult succes la Bucuresti!I dont wanna dream about
All the things that never were
Maybe I can live without
When Im out from under
I dont wanna feel the pain
What good would it do me now
Ill get it all figured out
When Im out from under

Scatland

2009-02-08T02:48:00.007+02:00

Toti ne balbaim, intr-un fel sau altul, spunea Scatman in hitul sau "I'm Scatman"... Cand eram mai mica, nu intelegeam ce vrea sa spuna. Eu nu m-am balbait decat cand am fost obosita, dar cum adica "Toti ne balbaim intr-un fel sau altul?"... De abia cu niste ani dupa, adica acum,il inteleg cu adevarat. Toti avem momente in care ne impiedicam, fie in propriile cuvinte, fie in propriile actiuni. Imi aduc aminte de acele momente ale copilariei mele. Toate-momente de fericire pura, fara intrebari, fara bariere, fara margini, fara interese. Mi-e dor sa fac ceea ce fac fara sa-mi fie frica de ce va spune unul sau altul,mi-e dor sa fiu eu, mi-e dor sa nu ma mai balbai. E curios cum John Larkin, alias Scatman, se balbaia permanent in viata de zi cu zi, dar niciodata in muzica... E curios cum pe masura ce m-am maturizat, am devenit tot mai preocupata de ceea ce cred ceilalti despre mine, in dorinta de a nu le face vreun rau, ci de a le face pe plac,de a-i vedea pe toti fericiti. Foarte putin timp din ultima perioada am facut ce am simtit si ce am vrut eu...parca nici nu ma mai recunosc cand ma uit in spate si imi dau seama ce rau am procedat.... si in perioadele in care chiar dadeam 2 bani pe ceea ce spuneau ceilalti, si ma concentram numai la mine si la ceea ce simteam si vroiam eu - eram atat de uimita de cat de bine imi merge, si ce fericita sunt. Dar nu am continuat sa raman in acea stare minunata in care ma aflam...si acum inca...suport consecintele. Acum e 3 dimineata, ma aflu la radio pentru o noapte alba, ascult muzica anilor '90, si nu mai cant. Am preferat sa ascult. Sa ascult melodiile copilariei mele. Sa imi aduc aminte de acele momente, care nu se vor mai intoarce niciodata, dar care intr-un fel sau altul, au contribuit la ceea ce sunt eu acum. La faptul ca vreau sa ma intorc la gingasia de atunci, la fericirea de atunci, la nepasarea constructiva de atunci... Cum ziceau baietii de la TAXI..."Mi-e dor si doare"... Ace of Base, Dr. Alban, La Bouche, No Mercy, Jessica Jay, Snap, sunt doar prea putini dintre toti artistii care mi-au marcat copilaria, si pe care ii ascult in aceasta seara intr-un remember cat se poate de nostalgic si de frumos. Si pe fundalul acestor piese, nu ca as fi batrana, dar imi permit sa fac o retrospectiva a vietii mele de pana acum. Cu tot cu succese si... balbaieli, sau...bajbaieli. Si sa sper sa nu ma mai balbai in ceea ce fac...sau cel putin,sa ma balbai mai putin....pentru ca oricum ar fi, toti traim intr-o mai mica sau mai mare SCATLAND...Piesa pe care daca o ascult, imi dau lacrimile de fiecare data instantaneu... e o bucata de copilarie in ea...Everybody's born to compete as he chooses
But how can someone win if winning means that someone loses.
I sit and see and wonder what it's like to be in touch.
No wonder all my brothers and my sisters need a crutch.

I want to be a human being not a human doing.
I couldn't keep that pace up if I tried.
The source of my intention really isn't crime prevention.
My intention is prevention of the lie,
Yeah, welcome to the Scatman's world

The last night on Earth

2009-02-05T15:48:00.003+02:00

Toata ziua am fredonat in minte piesa asta... si ma gandeam la un moment dat, cu un fel de auto-ironie, de ce nu fredonam Tokio Hotel sau Marylin Manson sau orice alta formatie cu orice alta piesa care te duce cu gandul la Emo sau viata fara rost... Mi-am adus aminte, ca de fiecare data, ca sunt aici pe Pamant, cu un scop, am un rol, printre care si acela de a fi sincera, nu de a juca teatru, ceea ce nu mi-a fost NICIODATA!!!! caracteristic. Acela de a mangaia sufletele celor care aleg sa isi petreaca macar un timp langa sufletul meu...ca nu reusesc asta de fiecare data, Dumnezeu o sti de ce. Nici eu nu -mi pot raspunde la aceasta intrebare. Nu blamez pe nimeni, dar stiu ca nimeni nu e perfect. "Bla-bla-bla-uri din astea am mai auzit Catalina", zise o voce de undeva din fundal. "Ia mai scuteste-ne!".... Cand stii cat de multe lucruri poti face, si nu oricum, ci bine si nu te poti hotari la doar unul singur, cand stii cata iubire poti oferi, dar sfarsesti prin a -ti simti sufletul singur si al nimanui, cand adormi cu spaima ca te vei trezi si maine dar nu vei sti de unde sa incepi, cand tresari in toiul noptii si te gandesti cine si de ce te-a adus pe tine pe Terra, daca nu insemni nimic pentru nimeni. Cand -cel mai important factor in ceea ce priveste succesul tau in toate - INCREDEREA IN TINE - ti-e atat de stirbit, incat iti blestemi fiecare secunda sub soare, nu poti fi fericit. Nu poti darui altora fericire. Si ajungi la concluzia ca tot TU SINGUR esti cel care isi vrea cel mai mult binele, si ca TU cazi, si TOT TU te ridici... pentru ca unii, poate pe buna dreptate, s-au saturat sa tot iti spuna ca gresesti. Dar aici intervine marea problema: chiar gresesti numai tu? Si chiar 100%? Increderea in sine nu poate creste cand cei dragi se tot plang de tine, cand vad ca tu incerci si vrei, chiar daca ti-e greu la inceput, chiar daca de o foooarte buna bucata de timp, esti mai speriat... Inseamna enorm sa ii spui cuiva ca face bine, chiar daca face nu foarte bine, pentru ca il incurajezi. Inseamna ca ii faci prezentul sa merite tot efortul sa fie trait. Ce inseamna a trai ca si cum ar fi ultima ta zi pe Pamant? Inseamna a fi AICI si ACUM...inseamna a pune Prezentul in fata... inseamna a avea incredere in tine ca poti muta si muntii din loc... intr-o singura zi... Ce inseamna a trai ultima ta noapte pe Terra? Inseamna a sta in bratele omului iubit, privind multimea de stele, si multumindu-i lui Dumnezeu ca te lasa sa le mai vezi odata de jos. Pentru ca in foarte scurt timp, vei fi printre ele....

Sa crezi!

2009-02-02T14:00:00.002+02:00

Cineva spunea odata ca increderea e mai importanta decat iubirea. Ca atunci cand spui TE IUBESC, implica o oarecare posesivitate din partea ta, adica "TE IUBESC, deci esti al meu si numai al meu....!". Pe cand atunci cand pui increderea un pic mai presus de iubire, si ii spui "Am incredere in tine!" poti avea surpriza sa constati ca nu mai esti speriat/a cand iubitul/a iese in oras pentru mai multe ore, nu te suna, si vine mai tarziu acasa decat stiai tu ca trebuia sa vina. De ce? Pentru ca mintea ta nu mai sta la "oare unde e si ce face? daca vede una mai frumoasa si mai desteapta ca mine?" NU. Pentru ca acea incredere e, mai intai de a fi increderea in el/ea -increderea in tine. Stii ca esti suficient de OK pe planeta asta, incat cel de langa tine sa nu mai simta catusi de putin nevoia de a mai petrece o bucata din viata lui sau toata viata, cu altcineva decat tine.
A crede inseamna miliarde de lucruri....cate verbe sunt pe lumea asta, daca le adaugi verbul "a crede", iti poti schimba existenta in fiecare secunda. Sa crezi ca viata este destul de scurta incat sa nu-ti permiti sa o lasi sa treaca pe langa tine, fara sa acumulezi intamplari, experiente noi...dar nici atat de scurta incat sa nu ti-o petreci cu un suflet cald, mai mult sau mai putin sensibil, dar per ansamblu, nobil. Sa crezi ca il/o poti pierde oricand, dar sa nu te sperii, ci sa fi tu si sa iei toata chestia asta ca pe o foarte frumoasa provocare pe care viata ti-o ofera gratis. Sa crezi ca fiecare secunda poate fi mai frumoasa decat cea care a trecut. Si toate depind numai de tine... nu e un Second Life, ci un First Life...reloaded!:-)

Melc, melc, codobelc

2009-01-27T12:28:00.003+02:00

Tot incerc, tot incerc, dar nu reusesc...ce pot sa fac mai mult de atat? M-am tot certat, am tot vorbit cu mine, dar degeaba. Nu pot sa evit intamplari din viata mea...asa ca o sa prefer de azi inainte sa le iau asa cum vin...mai frumoase, sau mai urate...nu ma intreba de ce iau unele lucruri normale ca pe ceva urat pentru mine...poate am in sinea mea, motivele mele... melcii mei, cum se mai spune prin zona. Asa ca melc, melc, codobelc, totusi ar fi bine sa-ti bagi cornitele la loc...

Ambasadorii Unirii

2009-01-22T15:25:00.004+02:00

Cei care imi citesc blogul m-au intrebat despre ce o sa vorbesc in noua mea postare. Mai mult, am avut parte de o "paruiala" virtuala, pentru ca blogul meu se vrea a fi o intalnire a cititorului cu, citez din mine, toata muzica buna si nemaiauzita [in Romania, fireste], dar iata ca eu mi-am inselat cititorii si am postat poezioare si chestii proprii si personale. Rusine sa -mi fie, si totusi, nu. Pentru ca si Mircea Badea vorbeste cate vrute si nevrute pe blogul lui, dar iaca mai strecoara si o audienta din cand in cand. Si bine face. Cu permisiunea dvs., vreau sa mai postez si eu lucruri pe care le vad in trecerea mea prin viata asta, si care ma impresioneaza intr-un mod sau altul. Asa ca astazi am sa vorbesc despre unul dintre ele.

De cand locuiesc in Iasi, si sper ca nu forever [asta simt, asta spun], nu m-a atras orasul asta niciodata cu nimic. De cand sunt in mass-media, si am avut nenumarate ocazii de a cunoaste oameni noi, si intamplari fascinante, simt ca Iasul merita macar sa -i mai acord o sansa. De ce? Pentru ca mai exista oameni care vor si pot sa schimbe ceva.

Ma uit la copiii din ziua de azi... prescolari, scolari, liceeni... si cateva cuvinte ii caracterizeaza pe majoritatea dintre ei: proasta-educatie, dezinteres, fitze, lipsa de bun simt. Imi pot sustine fara probleme afirmatiile, pentru ca nu poti sa vii si sa-mi spui ca n-ai vazut cum unul de 18 ani o bate pe una de 16 drept in fata colegilor, nu poti sa vii si sa-mi spui ca nu stii ca profesorii se dezbraca la bustul gol in fata elevilor, isi mai scot o curea, mai fac un dans din buric, si cu atat mai mult nu poti sa imi spui ca nu stii cate cazuri de exmatriculari din diverse cauze exista in tara noastra. Sunt curioasa cati dintre elevii patriei noastre stiu sa-ti cante macar o strofa din imnul tarii lor. A, o sa-mi spui ca exagerez. Bine, atunci. Spune-mi cati elevi stiu exact ce se intampla pe 24 ianuarie, si ce e cu Cuza asta, de vorbeste toata lumea despre el, zilele astea.

Si aici intervine doamnisoara Lacramioara Iordachescu, inspector de specialitate, pe care o felicit pentru initiativa. Pot sa-ti spun ca d-ra Iordachescu are la activ multe astfel de initiative, dar aceasta mi se pare de departe printre cele mai bune. Mai concret despre ce este vorba? Dumneaei a lansat initiativa "Ambasadorii Unirii", un eveniment care se va desfasura in zilele de 23 si 24 ianuarie, si care este strict legat de sarbatorirea celor 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane.
Era de asteptat ca ISJ si o parte, cel putin, din scolile iesene sa organizeze evenimente legate de 24 ianuarie. Dar hai sa-ti spun ce mi-a placut.

Scoala BP Hasdeu in parteneriat Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi, Primăria Iaşi, Palatul Copiilor Iaşi, Colegiul Naţional „ M.Eminescu”, Colegiul Naţional de Artă „ O.Băncilă”, organizează în perioada 23- 24 ianuarie 2009 prima ediţie a manifestărilor consacrate zilei de 24 ianuarie sub genericul Ambasadorii Unirii. Initiatorul proiectului, inspectorul de specialitate Lacramioara Iordachescu spune ca acest eveniment are, pe langa incarcatura istorica si emotionala, rolul de a ii face pe tineri sa se implice mai mult in astfel de activitati, dar este si o maniera benefica pentru acestia de a se cunoaste mai bine intre ei. Adica, mai pe scurt, sa se invete si ei sa se implice si sa se integreze in comunitate nu prin tampenii si prostii, ci printr-un exercitiu si o practica patriotica. “ Iasul devine pentru 2 zile capitala tarii, iar elevii - ambasadori ai unirii. Asa cum americanul vibreaza la auzul imnului tarii sale, asa vor vibra si tinerii nostri cand vor vizita mormantul lui AL.I CUZA de la biserica 3 Ierarhi”, mai spune Lacramioara Iordachescu. Si inclin sa-i dau dreptate. Chiar daca americanii dau de foarte multe ori senzatia ca le lipseste educatia si bunul-simt, niciodata nu o sa te astepti de la un american sa nu cunoasca in intregime imnul tarii sale, si sa nu-l intoneze ori de cate ori are ocazia. Ba mai mult, exista un stegulet arborat la fiecare casa de american. Pe cand la noi, am observat de multe ori cu stupoare, ca elevii nostri fac, pe romaneste misto de imn, si iau in deradere orice activitate cu caracter patriotic. Dar sa ne intoarcem la manifestarea de maine si poimaine. La aceste activităţi participă şi delegaţii ale unor colegii renumite din ţară- Colegiul Unirea din Focşani sau Colegiul “Ştefan cel Mare” din Suceava. Manifestările se vor deschide vineri, 23 ianuarie 2009, la ora 19.00, la Palatul Copiilor. Pe 24 ianuarie se vor vizita Muzeul Unirii, Biblioteca Judeţeană “Gh.Asachi” şi biserica “Trei Ierarhi”, unde, la ora 12.00 se va depune o coroană de flori la mormântul lui AL.I.Cuza. Intre orele 14.00-18.00 participanţii se vor deplasa la Ruginoasa, la un pelerinaj la Palatul lui Al.I.Cuza.

Eu una nu pot decat sa sper ca astfel de activitati sa mai aiba loc, iar elevii sa simta nevoia de participa, sa faca asta din placere si nu din obligatie.

Cine sunt eu...

2009-01-16T13:23:00.016+02:00

Nu stiu de ce fac asta. Poate ca o fac tot pentru mine insami, in incercarea de a trasa o linie clara intre ceea ce sunt, ceea ce vreau sa fiu si ceea ce ar trebui sa fiu. De ce existenta noastra cuprinde si verbul "a trebui"? Exista oare lucruri pe care daca le faci asa cum consideri tu, dar nu cum considera majoritatea, sau, daca nu le faci, iti marcheaza negativ existenta? Cine sunt eu... o copila care, in urmatoarele randuri, va asterne pe blogul personal ceea ce ii place si ii displace in aceasta viata. Multumesc celor care s-au aventurat in a citi blogul meu. Sper sa va fiu de folos intr-un mod sau altul.

* Mentionez ca toate lucrurile care imi plac sau nu imi plac nu sunt scrise intr-o anumita ordine.

IMI PLAC(E)

-cum ninge acum pe fereastra.
-muntii.
-surasul si gingasia copiilor.
-mirosul de menta de gradina.
-Vatra Dornei
-rasaritul la mare, dar mai mult...
-...apusul la Vatra Dornei
-Piatra Neamt
-sa stau pe banca in parc la Vatra si sa admir tot...
-sa fac dimineata curat in casa ascultand muzica
-formatia Travis
-sa cant toata ziua
-sa fiu alintata, mangaiata, sarutata
-sa ofer cadouri si sa vad zambetul de pe chip
-sa alint
-sa povestesc
-sa ascult
-sa evadez din Iasi. Oriunde.
-Bucovina.
-freziile
-Mai frumoasa de la Laura Stoica
-sa beau cacao dimineata in timp ce ma uit pe geam si privesc muntii.
-Where is the love de la Celine Dion
-Parfumul "Nina", de la Nina Ricci.
-cand rad si nu ma mai opresc pret de vreo 10 minute.
-sa primesc ceva fara o ocazie anume.
-cand dansez pana imi storc tricoul.
-sa scriu poezii.
-muzica Deltei Goodrem, in special piesa If i forget
-ca am ochi mari si buze mici.
-trandafirii albi, rosii.
-sa fac bai lungi, si sa ascult Enya in tot acest timp.
-sa compun poezii pe muzica de relaxare tibetana.
-sa ascult greierii din lanul de grau, la tara, vara...
-sa privesc stelele seara de la Voitinel
-sa ma urc in marul ionatan din livada bunicii si sa vad satul
-sa stau culcata pe iarba si sa vad doar cerul si norii
-cum se aud cainii latrand, la lasatul serii, la tara
-fumul care iese pe hornul caselor iarna
-hainele care pun in evidenta feminitatea
-jurnalul meu din clasa a 8-a.
-cand ii fac pe altii sa zambeascasunetul naiului.
-muzica irlandeza.
-rochita mea verde casual-sport.
-oamenii simpli si sinceri.
-oamenii ingrijiti.
-pantalonii de stofa de la Suceava.
-muzica populara.
-sa petrec cat de mult timp cu familia.
-iepurasul Bocanila.
-cerceii de la Costel.
-inelul de logodna.
-verigheta.
-sa presez flori in carti si sa le gasesc dupa mai multi ani.
-bleumarin, verde, rosu.
-cuvintele de dragoste.
-furtunile, vara
-ca suntem doi, dar de fapt unul.
-cand rasare luna plina.
-cand sunt apreciata pentru ceea ce sunt.
-sa ma alint.
-apa din muntele de la Dorna.
-sa beau lapte crud de vaca.
-malamutii de Alaska.
-puii de pisica mici si dolofani.
-Alchimistul lui Coelho
-cand stam in pat, ne uitam la TV, imbratisati
-plimabarile dimineata in parc.
-sa stau la povesti cu parintii mei.
-sa ii zambesc.
-sa-mi zambeasca.
-sa ne intelegem din priviri.
-parfumurile lui.
-camasile lui.
-gogosile cu lapte.
-cozonacul cu nuca.
-cozonacul cu mac.
-sa (am timp sa) gatesc.
-In gura presei cu Mircea Badea.
-Tom si Jerry, The Fruitties.
--sms-urile lui de asta vara.
-The Corrs.
-sa imi fie cald si ma uit la TV cand ploua toamna
-sa ascult povesti la pick-up.
-castravetii murati.
-ciripitul pasarelelor dimineata
-sa simt ca stralucesc de sanatate si vigoare.
-"Singur pe lume" de Hector Malot, cu Remi si maimutica Sufletel.
-maslinele.
-ciorba radauteana
-usturoiul
-sa stiu eu ca totu-i bine.
-cand reusesc ceva pe cont propriu
-cand iau taurul de coarne
-Podul Cosnei
-18-26 august 2008-amintiri de la V.Dornei
-turta dulce cu aroma de scortisoara.
-ca am cabina mea:p
-sa nu depind de nimeni.
-bancurile lui Costel.
-florile. sa primesc flori.
-sa fiu un pic tachinata
-daca as avea studioul meu muzical propriu.
-daca as avea propriul meu cabinet de reflexoterapie, masaj si bioenergie.
-cand sunt hotarata si puternica.
-Jules Verne -colectia.
-salata orientala.
-conferintele de presa.
-intimitatea in doi.
-ca spun mereu ce simt
-sa fiu printesa lui
-sa port la gat diverse margelute.
-sa culeg hribi in padure.
-sa culeg flori de pe camp.
-sa spal vase
-Craciunul in familie.
-sa cer sfaturi cand nu ma pricep la ceva
-sa recunosc cand realizez ca nu am dreptate.
-cand ma joc cu nepotii si redevin copil.
-ploile de vara
-sa adorm in bratele lui
-sa il pup pe gatutz
-sa mai povestesc cu fetele ce-am mai facut.
-mirosul de lamaitza si de mandarine.
-ca ma cheama Prichindutza
-si inca alte 142784 de lucruri....

NU-MI PLAC(E):
-cand am incredere in cine nu ar trebui sa am.
-falsitatea si minciuna.
-ipocrizia.
-ingamfarea
-cliseele
-laudarosenia
-falsa modestie
-oamenii care ascund ceva
-cand sunt certata
-jignirile, indiferent din a cui cauza sunt provocate
-cand pun la cap lucruri din comportamentul altora si reiese ceva care ma raneste sufleteste
-cand nu pot spune ceea ce simt ptr ca as strica totul
-cand ma suna cineva de pe necunoscut
-indiferenta
-sa fiu contrazisa fara motiv
-manelele
-cand vorbesc muuuuult
-momentele de tensiune
-perioada aceea pana ele trec.
-cafeaua
-cuvintele foarte vulgare
-cand sunt tachinata peste masura
-ironia
-ca am fost atat de delasatoare
-cand nu pot dormi
-grijile
-versurile de prost-gust din piesele romanesti de azi
-cand mi-e teama de trecut
-cand ma dor ochii de oboseala
-parfumurile prea dulci
-cand ma cert cu ai mei
-cand sunt oprita sa fac ce simt
-cand uit de la mana pana la gura ceva
-cand dau senzatia ca sunt prostuta desi stiu ca nu-i asa, dar constientizez ce senzatie dau
-drumurile neasfaltate
-ca bunica mea e bolnavioara
-hainele shifonate
-cand se aduna mult la spalat
-cand aduc noroi de afara in casa
-ploile triste de toamna cu cer cenusiu
-cand ma consum pe nimicuri
-cand nu mi se da atentie cand spun ceva important
-cand unii spun ca au uitat, dar de fapt nu
-ca am pierdut cateva luni din viata
-cand mi se vbeste cu "mai"...
-ca sunt la 250 de km de parinti
-ca sunt atat de sensibila sufleteste
-cand nu mai stiu ce sa mai cred
-cand devin scenarista
-si alte 142783 de lucruri...

Nu sunt perfecta, dar nici nu vreau sa fiu...

Dimineata

2009-01-16T12:41:00.005+02:00

Citeste prima litera a fiecarui vers de sus in jos...

Dormi cu mine in gand

Impresioneaza ma cu tine

Mustra-mi buzele adormite

Ispiteste-ma cu miere de albine

Naste cuvinte dintr-un cuvant

Enunta pareri de rau nerostite

Asteapta sa termin intai cearta cu mine

Topeste contradictia cu avant

Alinta-ma de dimineata cu degete fine…

Catalina Coroama - 2009

Bunica

2009-01-07T15:50:00.005+02:00

Poate nu intelegi titlul si te gandesti ca nici macar nu are rost sa citesti cele cateva randuri pe care intentionez sa le astern aici. Numai ca iti voi spune ceva: indiferent cine esti, ce fel de om esti, cati ani ai, cu siguranta ai doua perechi de bunici. Sau cel putin ai avut, pentru ca poate, nu mai sunt in viata. O sa vorbesc astazi despre...bunica. Acea fiinta calda care, invaluita intr-o aura speciala, un simbol al candorii, al bunatatii, al maternitatii...iti calauzeste primii pasi in viata...

Mie nu mi-a mai ramas decat o bunica. Am copilarit cu ea. S-au tesut atatea amintiri in jurul ei, incat cateva romane ar fi prea putin sa exprime fiecare intamplare. Bunica mea s-a nascut pe 20 februarie 1922. A prins razboaie, concentrari, deportari. A nascut 6 copii si i-a crescut pe toti asa cum a putut. Si-a carat nepotii in spate la propriu, si i-a crescut cu iubire pe toti. A trait sa -si ingroape sotul, nora, si cel mai mic copil. Nu i-a fost usor. S-a refugiat in munca, si a continuat lupta cu viata. A doborat orice obstacol din calea ei, folosindu-si abilitatea cea mai de pret: inteligenta. A facut dreptate asa cum a putut ea. Nu a reusit de fiecare data. Dar a incercat.

O bunica lucida, care a reusit ...aproape...sa atinga varsta de 87 de ani. Sper sa se intample asta. Am laudat-o mereu ca este cea mai sanatoasa si lucida persoana pe care am cunoscut-o. Dar lucrurile se mai schimba. Acum, cand sunt pe cale sa o pierd, imi aduc aminte cu nostalgie de clipele petrecute langa ea, de cuvintele ei pline de invatatura, de zambetul ei gingas. Si-mi pare rau ca am vizitat-o atat de rar in ultima vreme. Nu mai pot da timpul inapoi, e adevarat. Dar as da orice sa mai prind momente alaturi de bunica mea, cu care imi asociez toata copilaria. As vrea sa mai traiasca pe putin 50 de ani. As vrea sa fie vesnica....

Daca nu ai bunica, ar fi bine sa-ti cumperi una....

Life beggins with love...

2009-01-05T09:05:00.009+02:00

E 5 ianuarie. 2009. Calendare inlocuite, garderobe schimbata (sau nu), burti pline... Cantarul readus in folosinta, si....prima zi de munca. De fiecare revelion, imi pun aceeasi dorinta: sa pot fi suficient de sanatoasa, trupeste si mental, ca sa ii pot face si pe cei din jurul meu fericiti, si daca se poate, sa fiu iubita pentru ceea ce sunt eu, asa cum sunt eu, cu tot cu piticii mei cei de toate zilele, ca, vorba aceea, "fiecare cu piticu' lui!" Nu gresesc cand spun ca, acum, facand o retrospectiva a ceea ce a fost 2008 in viata mea, realizez ca a fost anul cu cele mai multe schimbari in ceea ce ma priveste, atat pe plan profesional cat si personal. Daca anul trecut pe vremea asta, aveam cu totul alte ganduri pentru viitorul meu, cu totul alte persoane care ma inconjurau si respectiv, interesau, cu totul alt anturaj, alte vise si sperante, 5 ianuarie 2009 ma gaseste intr-o cu totul alta lumina. Asta dupa infinite momente de intuneric amestecat cu lumina, caderi si ridicari, calm si neliniste, fericire si nesiguranta. 2008 m-a marcat cu siguranta si va ramane, fie ca vreau eu sau nu, un punct de reper in viata mea. 2008 a pus punct. 2008 a redescoperit.

N-ai simitit niciodata ca totul va ramane la fel? Ca esti destinat unei vieti care sa se desfasoare intr-un fel, dar cu siguranta nu in felul acela in care ai fi dorit tu sa se desfasoare? Si apoi, peste noapte, totul ia o alta turnura? Ca si cum, aripa unui inger ti-ar fi atins crestetul intr-o noapte, in timp ce creatura cereasca isi croia drum catre altcineva... Poate ca, in graba sa, un inger m-a atins.

Poate ca trebuia sa tot invat lucruri, pana sa reusesc sa inteleg provocarea minunata numita VIATA. Poate ca filosofez prea mult pe marginea unui subiect dezbatut de sute si sute de ani, in conditiile in care IUBIREA nu prea pare sa mai prezinte importanta in aceasta societate care efectiv FUGE incontinuu. Spre ...? As vrea sa pot raspunde, dar nu pot. As vrea sa ma opresc fie si pentru o secunda, sa tin timpul in loc, dar nu observ altceva decat un glob in care toata lumea fuge, astfel incat sunt prinsa in goana asta nebuna care nu va duce nicaieri, asta e clar, indiferent de intentiile noastre. Din pacate, eu sunt una, ei 2 miliarde jumate, si cine sunt eu sa ma opun tuturor???

Vorbeam de 2008. Ah, poate daca m-as intoarce as sti cum sa-l retraiesc. Cum sa ma port, cum sa ma bucur de moment, cum sa nu-mi pese de trecut, dar insusi faptul ca vorbesc de 2008, arata ca inca mai exista in mine o umbra de tristete, o reminiscenta a constientizarii neputintei ...de fapt, nevointei [daca se poate spune asa], de a schimba totul in bine. Stii..ne plangem majoritatea ca: nu avem destui bani, ca partenerul/a nu ne mai arata atat de multa afectiune ca nu stiu cand, sau ca e mereu nervos/oasa si vorbeste urat, ca suntem din ce in ce mai obositi si dam vina pe oricine dar nu Doamne fereste si pe noi. Realizez insa, ca tot ce s-a intamplat rau sau bine in viata mea e...din cauza mea! Eu sunt cea care face diferenta...puterea sta in mine! Intelegi?

Am trecut prin suficiente experiente cat sa imi dau seama ca nu prea pot avea incredere in nimeni, ceea ce, evident, m-a speriat enorm si m-a marcat asa cum nu credeam. Inca mai am momente de neincredere. La care vreau sa renunt. E adevarat, ofer si simt nevoia de IUBIRE, dar ma simt iubita, si tocmai asta aduce 2009..fericirea de a te bucura de prezent, de a nu mai cauta surse de "inspiratie" [sinonim in acest caz cu "neplacere"] din trecut, alaturi de cel drag. Colegul meu de servici pomeneste in fiecare dimineata doua cuvinte magice: atitudine pozitiva. La inceput noi ceilalti ne distram...ajunsese un fel de cliseu... dar redus la efectiv semnificatia celor doua cuvinte, iti poti da seama usor ca e tot ce trebuie pentru a avea o viata mai frumoasa. Pare greu, dar cu exercitiu, vei reusi. Asa cum exersez si eu acum, pana voi invata si va veni de la sine sa fiu fericita..pana voi reusi din nou sa vad in fiecare chestie marunta un motiv urias de bucurie. Pana voi reusi sa redevin Catalina, ca sa ma recunosc, si sa ma cunoasca in sfarsit si cine trebuie :)

Pana la urma...e 5 ianuarie. Un nou an. O noua zi. Un inceput, daca stii sa-l vezi ca atare, sa-l fructifici, sa te bucuri de el. 5 zile ma despart de un anume eveniment, si alte 7 luni de altul. Le astept firesc, cu bucuria unui copil, doar sunt unul si voi ramane unul mereu. Viata pe Pamant curge in continuare si asta nu am hotarat-o eu. Diferenta e ca si eu fac parte din ea si am si eu un rol in hotararea asta...

Intr-un an care s-a incheiat si unul care a inceput cu stiri despre criza financiara mondiala, intr-un an in care se vorbeste cu spaima si suparare despre cum " va trebui sa strangem cureaua", totul pare pentru majoritatea trist, sumbru... Propun sa luam "strangerea" curelei asteia ca pe un lucru pozitiv. Poate asa ne vom indrepta atentia spre adevaratele valori ale vietii. Poate vilele, hainele de lux si masinile scumpe vor trece, macar si pentru cateva luni, pe locul 2. Poate iubirea va fi prima in top. Sau macar poate ne vom concentra putin mai mult pe sentimente si vom vrea sa intelegem ca, oricat de multi bani am avea, nu sunt banii cei care intretin mersul acestei planete, respectiv si viata mea si a ta, ci...sentimentele. Sentimentele bune, ar fi de preferat.

Vrem sau nu sa recunoastem, totul se invarte in jurul iubirii. De aceea iti propun sa asculti piesa care -mi aducea lacrimi in ochi..de fericire sau de nostalgie..nu mai stiu, in clasa a 8-a, cand am cumparat primul meu album Celine Dion, si priveam muntii Dornei de pe geam, cu piesa pe fundal. Where is the love...right here!If ever the river could
Whisper your name,
Would the choices you made still... be the same?
Like a flower that dies from angry rain
... Why do we hurt
Ourselves?

Where is the love
That lets the sunlight in to start again?
The love... that sees no colour lines
Life beggins with love,
So spread your wings and fly,
Guide your spirit safe and sheltered,
A thousand dreams that we can still believe...

BreakEven

2008-12-02T07:28:00.006+02:00

Chiar daca data trecuta am promis ca voi vorbi despre The Script, dar am facut asta in limba engleza, ma intorc la limba romana si am onoarea, ladies and gentlemen, (nu ma pot abtine) sa vi-i prezint pe cei de la The Script. Cine sunt ei? O formatie irlandeza de rock din Dublin, care acum isi desfasoara activitatea in Londra, dupa ce au semnat un contract cu casa de discuri RCA Phonogenic. Albumul de debut, denumit tot The Script a fost lansat in august 2008. Dar hai sa-ti fac cunostinta intai cu membrii trupei: Danny O'Donoghue (voce, keyboard), Mark Sheehan (chitara, voce) and Glen Power (baterie, voce).

O'Donoghue si Sheehan sunt fosti producatori muzicali, care au mai lucrat printre altii, cu Rodney Jerkins, the Neptunes, Teddy Reilly si Dallas Austin. Pe atunci, lucrau in SUA, dar s-au mutat inapoi in Dublin, unde l-au "recrutat" pe Glen pentru noua formatie.

O'Donoghue si Sheehan iti povestesc ca s-au intalnit prima oara pe cand erau adolescenti, in zona James Street a orasului Dublin, si asa au inceput sa-si impartaseasca obsesia pentru muzica, in special pentru muzica negrilor din America. Sheehan iti spune ca pe vremea aceea, MTV se putea viziona in Dublin numai dupa miezul noptii, si ca pentru generatia lui, muzica black a fost un adevarat val. "Nu era vorba de gangsteri si pistoale; era moda, distractie, cantec si dans", iti mai explica Sheehan.

Despre cooptarea sa in trupa, Glen Power spune ca nu a avut sansa sa se exprime atat de liber muzical vorbind [si nu numai] in nicio alta trupa. Asa ca nu a stat pe ganduri si a acceptat oferta celorlalti doi membri, de a intra in The Script.

Daca ii vei intreba de unde se inspira atunci cand isi compun piesele, o sa-ti raspunda ca muzica lor este influentata de o diversitate de trupe care ii includ pe cei de la U2, the Neptunes, Timbaland, si Van Morrison, permitandu-le in acelasi timp sa aiba un sound distinctiv.

Single-ul lor de debut "We cry" a primit distinctia "Single of the Week" pe RTÉ 2FM, si acelasi titlu la Today FM si in cadrul emisiunii lui Jo Whiley de la BBC Radio 1. Al doilea single, "The Man Who Can't Be Moved," a fost premiat cu "Tune of the Week" pe Music Control Radio. Albumul lor de debut a ajuns pe locul 1 in UK si Irlanda in prima saptamana de la lansare.

Cel de-al treilea single al trupei, "Breakeven" a fost lansat in Irlanda si UK pe 21 noiembrie 2008. Trebuie sa-ti reamintesc insa, ca pe 9 noiembrie 2008, la premiile World Music Awards, The Script au castigat premiul 'Best selling Irish act' a anului 2008.

In plus, trupa confirma zvonul ca vor scrie o piesa pentru cel de-al doilea album semnat Leona Lewis. De pe albumul de debut The Script, te invit sa asculti Break Even, o piesa despre cum nu prea reusesti sa supravietuiesti unei despartiri...dar ca macar incerci. O piesa despre cum...zilele ei bune sunt cele mai rele zile ale lui. O piesa de..dragoste.What am I suppose to do when the best part of me was always you?
What am I suppose to say when I'm all choked up and you're OK?
I'm falling to pieces, yeah
I'm falling to pieces

No Passe Compose

2008-11-27T12:21:00.006+02:00

It's never easy to look back in the past or worry about the future...those who say we should never worry are absolutely right! But why do they think it's so easy to do that? We all love. No matter what is that we love, but we love. So, in our intention to show the ones we love that we DO love them, we sometimes tend to care too much, and let minor aspects interfere in our "new and wonderful-created world"... Like my mother, I am too sensitive at times. It's only then that I feel the need to protect the ones I love and care about. So much that I happen to ruin everything. Everytime! I am not perfect, therefore, I worry about my beloved's past, rather than my own. It's a shame, and I would give anything to avoid that, anything not to think about it anymore. I always say to myself that I trust that person, so why would I ever worry about the past? But that's, unfortunately, the way I can show that I care about him, now... I really hope that by tomorrow, my thoughts will have changed! How do we handle someone's past, and most of all, how do we manage not to ... talk? To just keep whatever it is that's bothering us at that particular moment, to ourselves? How do we learn to cry inside, to the point where there are no tears left to cry, and no reasons to ever worry? Is it always up to us, or do we sometimes need to have some more attention, affection, tenderness and understanding, in order to let negativity behind forever? The harshness of words can sometimes be lethal for someone's soul. All I know is that I yearn for as much tenderness as there can ever be. Love doesn't mean being perfect. Love means discovering the other one, and being able to love him/her just the way he/ she is...
For all those who understand the meaning of love, or at least are trying to find it, here's a very special band to my heart. I'll talk about them in a next post. Here's The Script with The Man Who Can't Be Moved.

Delta Goodrem

2008-11-13T15:22:00.005+02:00

Pentru ca cateva intamplari, frumoase ce-i drept, din ultima vreme, mi-au rapit din timpul pe care imi propusesem sa-l acord pentru blog, iata ca a venit si momentul sa continui povestea unei artiste desavarsite.

Delta Lea Goodrem este ea, si s-a nascut pe 9 noiembrie 1984 in Sydney, Australia. Parintii sai,Denis si Lea Goodrem au observat inca din primii ani de viata ai fetitei lor, ca aceasta manifesta un puternic interes vis-a-vis de muzica, astfel incat au incurajat-o sa lupte pentru a ajunge acolo unde isi doreste. Numai ca micuta Delta a ajuns sa studieze la The Hills Grammar School, unde accentul era pus in special pe sport, astfel incat Delta s-a vazut oarecum fortata de imprejurari sa renunte la muzica. Cu toate acestea, talentul Deltei nu a ramas nedescoperit, asa ca o gasim pe frumoasa australianca aparand intr-o reclama americana la jucariile Galoob, la varsta de doar 7 ani. La 10 ani, Delta a inceput sa ia lectii de pian, odata cu lectiile de canto, dans si actorie. In tot acest timp, apare in numeroase reclame pentru companii de renume, cum ar fi Optus si Nesquik, si obtine cateva roluri minore in unele episoade a catorva show-uri TV australiene, ca "Hey Dad...!" " A country practice", si "Police Rescue".

Realizand ca totusi muzica ocupa primul loc in viata ei, Delta inregistreaza la 13 ani un CD Demo cu 5 piese, finantat din aparitiile sale la show-urile TV amintite ceva mai sus. Demo-ul a fost trimis catre Clubul de Fotbal Sydney Swans (Delta se declara suporterul nr.1 al acestuia), care a trimis demo-ul mai departe lui Glenn Wheatley, omul din spatele tuturor trupelor de succes australiene la ora respectiva. Interesat de potentialul lui Goodrem ca artist muzical, Wheatley i-a propus Deltei sa semneze un contrast cu casa sa de discuri, Empire Records. Intre iunie 1999 si septemrbie 2000, Goodrem lucreaza cu producatorii Paul Higgins si Trevor Carter la 13 piese care apar ulterior pe albumul intitulat "Delta", melodii care reflecta "un caracter ambitios al unei fete de numai 15 ani, pregatita sa imite cu succes sound-ul pop al celor de la Spice Girls, Britney Spears si Mandy Moore."

La varsta de 15 ani, Goodrem semneaza contract cu cei de la Sony, si incepe sa lucreze la urmatorul sau album, centrat pe pop-dance. Din pacate primul single lansat de pe acest album, "I don't care", intra in topul ARIA, in noimebrie 2001, pe locul 64. In 2002, Goodrem devine scolarita timida, care aspira sa ajunga cantareata, Nina Tucker din serialul australian de succes " Neighbours" [cel care le-a lansat si pe Kylie Minogue si Natalie Imbruglia]. Aparitia in serial a ajutat-o pe Delta sa isi relanseze cariera muzicala. Balada "Born to try" a ajuns pe locul 1 in topul ARIA.

I can't break it to my heart!

2008-10-29T17:32:00.003+02:00

Delta Goodrem este subiectul meu pentru astazi si maine. In urmatoarea postare voi vorbi despre viata sa, suficient de palpitanta incat sa poata fi povestita si celorlalti, genul muzical abordat si cariera sa de succes. Australianca s-a nascut pe 9 noiembrie 1984 [constat tot mai mult si cu tot mai multa fericire ca multe artiste consacrate sunt de-o varsta cu mine:P], si este actuala logodnica a fostului membru Westlife, Brian McFadden. O piesa despre o despartire dureroasa si despre un optimism incurabil...Here it is!

Anna Nalick ...

2008-10-28T07:50:00.015+02:00

...sau cum sa nu-ti mai inchizi boxele prea curand. Domnisoara cu pricina ar putea fi catalogata cu usurinta una dintre cele mai talentate artiste ale Americii. La numai 24 de ani, tanara cantareata a adunat atatea laude din partea criticilor muzicali si atati fani pe mapamond, incat nu prea reusesti sa intelegi de ce nu e la fel de cunoscuta si iubita aici, in Romania. Personal, recunosc ca am "intalnit-o" pe Anna Christine Nalick, datorita unei fete mult mai mici ca varsta decat mine...aproape ca mi-era rusine ca mie, careia nu-mi scapa din punct de vedere muzical mai nimic, mi-a scapat tocmai Anna.

Sunt multe de spus despre Anna, dar am sa ma limitez la cele mai importante aspecte din viata sa. Nascuta pe 30 martie 1984, in Glendora, California, tanara a crescut cu muzica celor de la The Rolling Stones, Cream si Led Zeppelin, preferatii mamei sale, in timp ce tatal sau i-a facut cunostinta cu muzica lui Elvis Presley si a celor de la The Everly Brothers. Cu atata muzica, Nalick a inceput sa simta nevoia sa compuna si a facut asta incepand cu clasa a...V-a. Daca o intrebi acum, iti va spune ca muzica si versurile sale sunt influentate de artisti precum Fiona Apple, Tori Amos, Blind Melon, John Mayer, si Stevie Ray Vaughan, printre altii. Despre Vaughan spune zambind ca e "tipul cu care o sa ma marit, cand o sa ajung in Rai". In liceu, pe langa compunerea de texte pentru piese, Nalick canta alaturi de o trupa numita Brisket, care facea cover-uri dupa formatia Rush.

Anna a decis sa mearga la facultate inainte de a se apuca de o cariera muzicala, insa intamplarea a facut ca a intalnit un fotograf care a convins-o sa nu renunte la visul sau de a canta. Astfel, dupa o caseta demo trimisa la Cristopher Thorn si Brad Smith, membrii fondatori ai casei de productie Blind Melon, Anna a fost chemata imediat la o..auditie. O gasim pe Anna in octombrie 2003, renuntand la planurile de studiu universitar, si imbratisand cariera muzicala, lucru inceput odata cu contractul incheiat cu Columbia Records. Nalick a inceput sa lucreze in studio cu Thorn, Smith si inginerul de mixaj Mark Endert (care a facut mixajul si pentru piesele Fionei Apple, Maroon 5, sau Gavin DeGraw). Rezultatul? Albumul WRECK OF THE DAY, lansat doi ani mai tarziu, in 2005.

Primul single lansat de Nalick de pe albumul Wreck of the Day album este "Breathe (2 A.M.)", care a ajuns pe locul 45 in prima saptamana de difuzare, in topul U.S. si a castigat de trei ori Discul de Platina in cel mai mare top american, Billboard Hot 100. Nu mai vorbim de posturile de radio pe format AC [Adult Contemporary, AAA sau Hot AC], care au difuzat aceasta piesa de atat de multe ori in primele saptamani, incat a ajuns pe locul 6 si la radio si in Adult Top 40. Pe la finele lui 2005, puteai sa spui cu usurinta ca Anna Nalick este cel mai mare new-comer al anului. Videoclipul piesei a fost introdus in heavy rotation-ul celor de la VH1, si chiar MTV. Piesa a aparut de asemenea ca si coloana sonora si in serialul american de succes "Grey's Anatomy" [episodul "As We Know It"], de pe 12 februarie 2006.

Intr-un interviu al reistei Q,din septembrie 2006, Britney Spears a declarat ca ar fi vrut sa fie ea cea care a scris versurile piesei "Breathe". Doua luni mai tarziu, Anna a primit distinctia "AC Female Artist of the Year" la premiile New Music Awards, surclasand-o pe Sheryl Crow! Potrivit site-ului oficial al Annei [www.annanalick.com], Nalick era atat de convinsa ca premiul va merge la Sheryl Crow, incat s-a tolanit pe scaunul din sala, si-a scos pantofii si statea relaxata. Cand si-a auzit numele, a alergat desculta spre scena, ca sa fie sigura ca are timp suficient sa tina discursul de multumire.

La ora actuala, Nalick te anunta ca s-a intors in studio si pregateste un nou album. "Broken Doll" se numeste el, si cand va aparea...nimeni nu stie inca. Nici macar Anna, care spune ca a compus atat de multe piese in ultima perioada, incat trebuie sa aleaga cu grija ce va aparea pe noul album...

Eu una am rabdare, pentru ca sunt convinsa ca tot ce va iesi din penelul lui Nalick, nu poate sa fie decat de calitate.

Ma retrag, lasandu-te cu cel mai de succes single al Annei, "Breathe (2 AM)", o piesa despre o dragoste neimplinita, sentimente de vina, si amintiri.There's a light at each end of this tunnel,
You shout 'cause you're just as far in as you'll ever be out
And these mistakes you've made, you'll just make them again
If you only try turning around...

Arta de a fi copil

2008-10-21T07:35:00.004+03:00

De cele mai multe ori ne place sa ni se spuna ca suntem copii...si asta pentru ca poate purtam inca in suflet acea fericire inocenta de a trai, fara intrebari, explicatii, cautari de raspunsuri. Cu toate astea, vin momente cand ne doare ca suntem considerat copii, la modul ca nu am sti sa ne facem ordine in viata, sa decidem, sa ne comportam conform cu varsta. Uneori ne trezim la realitate, cand ceilalti ne semnaleaza ca ne comportam mai copilareste, dar ce nu stiu ei este ca poate in ziua respectiva am avut destule incat sa ne putem permite sa iesim un pic din pielea de matur. Si tu poate te simti copil. Nu vrei sa fi considerat un bebelus pe care trebuie sa il creasca cineva... dar cu siguranta vrei sa fi vazut un copil sufletist, asa cum si probabil chiar estu, dar care stie sa fie matur atunci cand trebuie. Dar cand cei dragi te considera "copchil tot timpul", cum le arati ca nu e chiar asa? Ca pana la urma ai trecut de adolescenta de destul de multa vreme si ai nevoie de un pic de incredere si de a nu fi privat de niciun element frumos din sentimentul de iubire, ca sa poti sa te desfasori in toata plenitudinea... Pentru toti cei care au simtit vreodata asta, recomand o artista consacrata deja in SUA, dar total necunoscuta la noi. Despre ea, intr-o postare viitoare. Here it is, Bethany Dillon -For my love.

Lumina care te inconjoara...

2008-10-20T09:32:00.013+03:00

Okay..sunt zile in care iti spui ca ai nevoie de mai multa adrenalina, energie, atunci cand asculti muzica. Sau poate vrei sa fi romantic...Parca nu te poti dezlipi de Celine Dion, dar parca nici Disturbed nu ai asculta... Si atunci ce faci? Iti propui sa descoperi formatii despre care poate nu a auzit nici cel mai inflacarat cautator de "comori" muzicale...globale. Exemplu elocvent sunt...eu. Vi-i prezint calduros pe cei de la Evermore. Cei trei frati Hume, din Melbourne, Australia, mai exact Jon (chitara, voce), Peter ( clape, bas, pian), si Dann (baterie, voce) reprezinta o trupa alternative/indie rock. Cei trei frati au fost introdusi in lumea muzicii inca de mici, de catre parintii lor, care le puneau discuri de vinil de colectie, in timpul cinei. Daca o sa ii intrebi de unde se trage numele formatiei, o sa-ti raspunda simplu, zambind : Led Zeppelin -"The battle of Evermore", din 1999. Jon iti mai transmite mandru, ca parintii lor au fost mereu alaturi de ei. " Intotdeauna ne-au incurajat sa fim creativi....nimic nu era prea riscant..."

Trupa australiana a lansat pana acum doua albume, ambele premiate cu Discul de Platina. Este vorba de "Dreams" (2004) si "Real Life" (2006). Ambele au fost nominalizate pentru 6 premii ARIA (premiile muzicale australiene), si au castigat doua premii Vodafone New Zealand Music Awards.

De pe "Dreams", lansat pe 27 septembrie 2004, iti recomand calduros sa asculti "It's too late", "For one day" si "Come to nothing" (toate trei au avut succes, dar moderat). De pe "Real Life", lansat pe 8 iulie 2006, ai face bine sa asculti cel putin cele 4 hituri care au facut ca acest album sa ia Discul de Platina in Australia: "Running", "Unbreakable", "Never let you go", si cel mai bun single al lor de pana acum, "Light surrounding you". Dann le -a excplicat celor de la Warner Music Australia, ca "aceasta piesa vorbeste despre cineva care a avut tot potentialul din lume sa aduca iubirea in viata sa, dar nu a crezut suficient de mult in el". In videoclip o poti vedea si pe actrita Emily Browning, frumoasa care a dat, in 2004, viata personajului Violet Baudelaire in filmul pentru copii "Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events". Asa ca daca ai o zi nu tocmai buna, sau pur si simplu vrei sa asculti...altceva, here it is. LIGHT SURROUNDING YOU. Enjoy!

Pentru inceput...The man, the myth the music

2008-10-20T08:06:00.003+03:00

When you're far away from home, you sometimes need to do something to get your mind off the daily activities. Some people go to the swimming-pool, others find their happiness in surfing on the internet, and others relax by listening to their favourite songs. I'm part of the third category. Today, at least, I am... It's great, but sometimes painful to have favourite songs. It can bring you great and bitter memories back to your heart. Today I asked my friends what kind of music they liked. They all picked different music genres. There was just one man who said he liked quality music. And I thought he was right: does the style really matter, if the song sounds great to your ears?
Today I had a thought: what if music never existed? Wouldn't we be bound to live a dry existence? Wouldn't we be acting like robots? Is the sound of music capable of changing the way we perceive life? Do we like a certain music style because it is closer to what we felt and feel, closer to what we believe in or is the music style the product of what we felt and feel for ages? Three hours and dozens of music genres later, I reached a conclusion: If the man was first and then came the sound of music, if it's true that the first sounds of music came out of the first tools that man has ever used, then the man created the music (and not God's Angels) and then it's also right that what man felt with the passing of ages, centuries and decades turned later into music... I happen to know some of my friends' favourite songs and listening to them it's like you get to know them better. I once heard a song and I knew it was somebody's favourite, and I caught myself saying: "It's him!" That song is him!
Only that one thing keeps my mind in action: weren't the last 5-6 decades the time were the man no longer had THE influence on the music, but rather the music on the man? Somehow what men felt was less important. The importance was now drawn on the moves. And with the beggining of the 60's - on the fashion. Look how well every decade is shaped. The 70's with the long, flared trousers and that certain hairdo, with big loops of hair. Artists were just beggining to explore new sounds in music. Then came the 80's. Ravashing style, huge earings,vivid colours, smashing hairdos, and new sexy strong beats. Then the 90's....Oh, the 90's. There's really something special about that decade. I was in my early childhood when Ace of Base, Dr. Alban and La Bouche were everywhere, from MTV down to my The lyrics, the casual clothing, the new beats - absolutely everything about the 90's fascinated and continues to fascinate me. So I thought: after all isn't it all about the beautiful memories? Or about the hope that one single song can bring you and change your life for the better?
I couldn't help but wonder: aren't the man and the music living in an everlasting symbiosis?